Savantul român Octav Onicescu, un matematician de geniu. El s-a preocupat de teoria relativității, inventând „mecanică invariantivă”


Împlinise vârsta de 90 de ani și era decanul incontestat al matematicienilor români, când, întâlnindu-se cu un grup de pionieri, savantul Octav Onicescu (1892-1983) le declara: „Să nu uităm că matematica este unul din marii educatori ai gândirii noastre. Ea te învață să anticipezi o situație de viață și, întocmai ca într-o problemă, să ții seama de toți factorii, să-i analizezi, să-i compari, astfel încât să poți lua cea mai bună decizie”. Chiar și din acest scurt fragment al gândirii savantului, răzbate preocuparea sa permanentă de a îmbina matematica cu viața – și cei care îi cercetează opera descoperă nenumărate fațete ale acestei preocupări: istoria gândirii umane, istoria matematicii, crearea, la noi în țară, a unei puternice școli de calculul probabilităților și statistică, deschiderea unor drumuri noi în știință.

Născut la 20 august 1892, în comuna Ștefănești, județul Botoșani, Octav absolvă liceul „August Treboniu Laurian” din Botoșani cu media maximă. Se înscrie la Universitatea din Bucureşti în anul 1911, urmând, în paralel, cursurile facultăților de matematică și de filozofie, obținând, la ambele, licența numai în doi ani. După ce este combatant activ pe front în Războiul din 1916-1918, urmează cursuri de specializare în Italia și Franța. În 1920 obține titlul de doctor în matematică. Teza sa de doctorat trata un subiect de teoria relativității – problemă științifică de mare actualitate în acel moment. Este numit conferențiar de mecanică la Facultatea de Științe a Universității din București, instituție la care funcționează, până la sfârșitul vieții, ca profesor.

Aici, în 1925, predă primul curs din România de calculul probabilităților, ținând însă și alte cursuri: calculul diferențial absolut (în legătură cu teoria relativității), statistică, teoria potențialului, ca și din alte domenii de actualitate ale matematicii. În 1930 organizează și conduce Școala de Statistică, actuariat și calcul de pe lângă Universitatea din București. În paralel, a fost profesor de „Mecanica aparatelor și mișcărilor” la Institutul Național de Educație Fizică. Este co-autor al primului tratat modern de algebră apărut la noi în țară.

Meritele științifice ale savantului Onicescu sunt multiple. El este unul din creatorii (împreună cu Gh. Mihoc) al noțiunii importante de lanț probabilistic cu legături complete. A propus noțiuni științifice noi, cum ar fi „măsura Onicescu” pentru cantitatea de informație, numită și energie informațională. Preocupat în permanență de problemele filozofiei științei, a condus, timp de mulți ani, un seminar dedicat acestor probleme, ca și un seminar de calculul probabilităților. În afara studiilor strict științifice, a publicat studii privind figuri de seamă ale științei, biografii de oameni de știință și alte lucrări.

După ce în tinerețe s-a preocupat de teoria relativității, ulterior a încercat să elaboreze o mecanică în care să nu mai apară unele dificultăți rezultând din mecanica relativistă. Mecanica sa se numește „mecanică invariantivă”, deoarece postulează că în studiul mecanicii trebuie să se plece de la un anume invariant. Cercetările sale, mai ales cele privind lanțurile cu legături complete, s-au dovedit a fi deosebit de fructuoase, permițând înțelegerea unor fenomene complexe, cum ar fi, de exemplu, învățarea. O carte publicată pe această temă poartă numele de „Mecanica invariantiva si cosmologia”.

Savant complet, ce amintește prin formația sa multiplă pe oamenii Renașterii, Octav Onicescu s-a bucurat de recunoașterea meritelor sale științifice, atât în țară cât și în străinătate, fiind membru al Academiei Române, membru de onoare al Institutului Internațional de Științe Mecanice de la Udine din Italia etc. Dând dovadă de valențe multiple, a publicat și două volume de „Memorii” (1982, 1984).

E interesant să arătăm cum se vedea pe sine însuși savantul Onicescu: „Eu nu sunt în primul rând un matematician, necum probabilist, cum mi se spune de preferință, sau un mecanician, cum vor unii să mă considere. Eu însumi mă privesc ca un cercetător de fapte umane, sociale sau economice, de fenomene naturale, cu mijloace matematice”.