După 30 de ani petrecuți în patru labe, scormonind adâncurile lacurilor preistorice din Africa orientală, lacuri bogate în fosile, doi arheologi britanici, Louis și Mary Leakey, au descoperit craniul fosilizat al unei creaturi indiscutabil înrudite cu omul. Din cauza greutății stratului de rocă, craniul era spart în mai mult de patru sute de bucăți, de o mare fragilitate. Celor doi Leakey le-a trebuit un an pentru a-l reconstitui. Este ca și cum ai vrea să refaci coaja unui ou strivit de un autocamion, a remarcat un alt arheolog.
Louis și Mary Leakey și-au botezat descoperirea Zinjanthropus, adică „omul Africii Orientale”, după numele folosit de arabi pentru a desemna această parte continentului african. Printre savanți s-a adoptat diminutivul de Zinj, pentru a putea comunica mai ușor. Zinj era interesant din două motive. În primul rând, a fost găsit lângă unelte confecționate din piatră șlefuită. Așadar, omul Zinj nu se mulțumea cu ce avea la îndemână, el gândea și șlefuia piatra. Pe de altă parte, grație unui nou procedeu de datare potasiu/argon, la Universitatea din California s-a stabilit, în 1961, că Zinj zăcea, în sicriul lui din roci, de aproximativ 2 milioane de ani.
Capul lui Zinj este atât de diferit de al omului modern încât dacă l-am întâlni pe stradă ne-am cutremura de groază. Fața lui nu avea un bot proeminent ca al maimuței, ci unul plat, în formă de lopată, cu un maxilar masiv, care-i permitea chiar să spargă oase. Fruntea lui era foarte teșită, încât părea tăiată. Drept urmare, cutia craniană era mult mai mică, iar creierul avea dimensiuni mai reduse.
O altă trăsătură îl diferenția de celelalte forme de viață. Acestea erau adaptate la mediu. Nu avea nici clești, nici gheare, nici aripi, nici pinteni, nici ace să înțepe, în loc să alerge în patru labe, se ținea aproape drept. Pe pământ se deplasa lent, iar în arbori, de asemenea, se cățăra cu o anumită încetineală. Nicio urmă de foc nu s-a descoperit pe unde a trecut; nu știa probabil să-l folosească. Este aproape sigur că nu știa să vorbească.
Pe Zinj, această primă formă de viață cu aspect subuman, dacă nu chiar uman, descoperit în arhivele straturilor geologice, îl desparte cel puțin un milion de ani de următoarele fragmente de oase din istoria omenirii.