Francmasonii l-au ucis pe Mozart pentru că acesta le-a dezvăluit secretele?

Un copil-minune în lumea muzicii, Wolfgang Amadeus Mozart a început să cânte pentru aristocraţia Europei şi şi-a compus primele lucrări la vârsta de 6 ani. Treizeci de ani mai târziu, aflat la apogeul carierei, a murit, după o scurtă suferinţă, la Viena. Fusese, oare, otrăvit? – Răzbunarea francmasonilor?

În lunile de după moartea lui Mozart, mai circula încă un zvon: compozitorul ar fi fost pedepsit pentru că dezvăluise secrete francmasonice în Flautul fermecat. Această operă alegorică a avut premiera la Viena, pe 30 septembrie 1791, cu Mozart însuşi la pupitrul orchestrei, şi a repurtat un mare succes de public, dar şi de critică. Printre admiratori, se număra şi Salieri, care l-a însoţit pe Mozart la o reprezentaţie ulterioară şi – după cum i-a scris Mozart, cu mândrie, lui Constanze – i-a declarat că nu mai văzuse un „spectacol atît de frumos şi încântător”.

Deşi unii dintre confraţii francmasoni ai lui Mozart poate au fost surprinşi de Flautul fermecat, ca de exemplu compozitorul şi libretistul său, Emmanuel Schikaneder, ei au folosit opera pentru a propaga idealurile de curaj, dragoste şi fraternitate ale societăţii secrete în rândurile unui public mai larg. Subiectul a fost tratat cu înţelegere, respect şi o notă de bună dispoziţie. Francmasonii din Viena nu numai că nu au fost ofensaţi de operă, dar, chiar i-au comandat lui Mozart şi o cantată, pe care acesta a compus-o în câteva zile, între premiera Flautului fermecat şi izbucnirea bolii fatale.

La câteva zile după moartea lui Mozart, marele maestru al lojii din care acesta făcea parte i-a adus un omagiu numindu-l „cel mai iubit şi valoros” dintre membrii săi şi s-a referit la trecerea sa în nefiinţă ca la „o pierdere ireparabilă”. În 1792, francmasonii din Viena au organizat un spectacol de binefacere cu cantata, în beneficiul văduvei şi al fiilor lui Mozart.