Fenomene neobişnuite în Franţa – întreaga atmosferă părea a fi de vis! Oamenii au fost „răpiţi” de creaturi eterice?


Regele francilor, Pepin I, ducea în secolul al IX-lea o campanie militară în Spania. În anul 827 are loc o bătălie crâncenă, despre care se pot citi mai multe în manuscrisul Ludovici Pii Vita (Viaţa lui Ludovic cel Pios): „Drept este să spunem că acea prăpădenie a fost vestită de mai înainte de nişte apariţii în văzduh a unor lucruri cumplite. În timpul nopţii, acestea erau ba nişte lucruri care abia licăreau, ba nişte focuri mari şi roşii ca sângele”. Apariţia aceea a fost confirmată şi de Einhard în scrierea sa Annales Eginhardi.

Cercetătorul Eliphas Levi, celebrul autor al lucrării Storia della magia (Istoria magiei) a descris psihoza care a pus stăpânire pe oameni la vederea acelor manifestări neobişnuite ale cerului în modul următor: „Sub domnia lui Pepin cel Scurt s-au înregistrat în Franţa nişte fenomene cu totul neobişnuite. Aerul era plin de chipuri omeneşti, pe cer se oglindeau ca în nişte miraje imagini de palate, grădini şi de fructe în mişcare, de corăbii cu pânzele în vânt şi de oşti desfăşurate în formaţie de luptă. Întreaga atmosferă părea a fi ceva de vis. Şi puteau cu toţii să vadă în mod clar până şi amănuntele acelor tablouri fantastice.

Să fi fost, oare, vorba despre o epidemie care ataca organele vederii sau de o perturbaţie atmosferică ce proiecta imagini de miraj în aerul condensat? Minţile erau deja pline de acele închipuiri nemaipomenite când au apărut acele miraje pe cer şi chipurile omeneşti în nori. Oamenii au confundat visele cu realitatea şi mulţi au crezut că fuseseră răpiţi de nişte creaturi eterice; nu se mai vorbea decât despre nişte călătorii pe tărâmul silfilor, aşa cum astăzi se vorbeşte despre nişte mobile animate şi despre nişte manifestări fluide. Nebunia aceea pusese stăpânire până şi pe minţile cele mai luminate astfel că până la urmă a trebuit să intervină Biserica”.