Zeii din vremurile imemoriale sunt de fapt nişte oameni excepţionali?

2.805 vizualizari

În urmă cu două mii patru sute de ani un filozoful grec Evhemeros, care a trăit în secolul al IV-lea î.Ch., spunea în dreapta şi-n stânga şi a lăsat pare-se şi scris că zeii din mitologie nu fuseseră decât nişte oameni ca toţi oamenii, zeificaţi de lumea rămasă în admiraţie în faţa unor fapte de-ale lor, cu totul deosebite. Aşa s-a întâmplat la Atena şi la Roma cu Sapho, Platon, Petronius, cu împăraţi şi cu oameni iluştri ai timpului lor. Până şi în zilele noastre vedem cum acelaşi fenomen continuă să se producă în jurul unor vedete de o zi sau al unor oameni cu adevărat merituoşi.

Actriţa Greta Garbo, mai mult decât alte personalităţi din lumea ecranului, a fost numită Divina. Un adevărat cult a fost închinat un timp actorului Rudolph Valentino, care şi-a avut ceasul lui de glorie prin 1927 şi de care generaţiile mai tinere de azi habar nu au. În 1939 dansatoarea Colette Andris, care dansa goală în săli de spectacol mai intime, era adorată de credincioşii ei ca o zeiţă dispunând de altar propriu. La moartea sa, în 1970, generalul Charles de Gaulle a fost divinizat în întreaga Franţă.

Păgânul convertit Arnob scrie că „Evhemeros voia să demonstreze că zeii din vechime fuseseră oameni; tocmai de asta are el atâta grijă să indice locul naşterii şi pe cel al morţii cutărui sau cutărui zeu, de asta le-a căutat mormintele cu atâta îndârjire şi cât a trăit n-a contenit să spună în toate părţile că zeii fuseseră oameni, e drept că nişte oameni cu totul excepţionali, care făcuseră, fiecare, lucruri vrednice de toată lauda şi pline de măreţie, dar tot oameni ca toţi oamenii erau.”