Experimente sovietice militare de călătorie în viitor: un fost soldat pretinde că a fost trimis în anul 2987! Ce-a văzut acolo, l-a înspăimântat…

Într-un videoclip şocant publicat pe YouTube, un bărbat din Armenia, fost militar în URSS în anii ’80, pretinde că a călătorit în viitor până în anul 2987, adică peste 1.000 de ani, în timpul unui experiment militar secret. Iată declaraţia sa:

* Mi-am făcut stagiul militar în Armenia, care se afla atunci în URSS. Aveam 20 de ani şi am văzut o mulţime de tehnologii militare secrete, care încă sunt „top secret”. Multe din aceste proiecte militare secrete au fost închise după prăbuşirea URSS.

* Vă voi povesti despre unul din aceste proiecte în care am fost implicat. E vorba despre o adevărată maşină a timpului, care a fost realizată de cei mai mari oameni de ştiinţă sovietici ai timpului. Eu eram atunci un simplu soldat şi nu înţelegeam prea multe despre aceste tehnologii, dar eram unul din cei 10 soldaţi care erau folosiţi pentru aceste experimente. Ştiu că e greu de crezut, dar eu chiar am fost implicat în aceste experimente. Şi, chiar şi azi e periculos să vorbesc despre aceste lucruri.

* Eram în anul 1987… Cercetătorii voiau să ne trimită înapoi în timp, în secolele XVI sau XVII, pentru a face unele schimbări în istoria Rusiei, dar savanţii sovietici n-au reuşit să trimită pe nimeni în trecut, ci doar în viitor. Aşa că s-a hotărât să fim trimişi în viitor; era pentru prima dată când sovieticii reuşeau să trimită pe cineva în viitor.

* În trecut s-au făcut mai multe încercări de trimitere în timp a mai multor obiecte sau animale. S-a mai încercat cu oameni, dar până atunci experimentele au dat greş, voluntarii murind în timpul acestor teste.

* S-a hotărât ca cei 10 oameni să fie împărţiţi în 5 grupuri a câte doi oameni, fiecare fiind trimis în alt an; grupul meu a fost trimis în anul 2987. Maşina timpului se folosea de magnetism şi electricitate pentru a ne trimite în diferiţi ani.

* Maşina timpului era uriaşă; stăteam acolo îmbrăcaţi în costume asemănătoare piloţilor. Aveam cu noi şi nişte ceasuri; ni s-a spus că dacă ne pierdem ceasurile, nu ne vom mai putea întoarce în timpurile noastre. Fiecare ceas era personalizat pentru fiecare din noi, aşa că nu puteam să-l schimbăm între noi.

* După mai multe antrenamente, am fost trimişi în anul 2987. Când am ajuns atunci, la început nu mi-am dat seama că mă aflu pe Pământ. Nu puteam vedea pe aproape nimeni, iar puţinii oameni pe care i-am întâlnit în calea mea semănau mai degrabă cu nişte roboţi, ce erau acoperiţi cu nişte mecanisme stranii. Oamenii nu mergeau, ci se deplasau din punctul A în punctul B, fără să-mi dau seama cum.

* Deşi noi eram îmbrăcaţi în haine neobişnuite pentru secolul al XXX-lea, nimeni nu se uitau la noi, de parcă am fi fost invizibili. Ei nu aveau nicio emoţie pe faţa lor şi păreau că sunt ocupaţi.

* Totul levita în jurul nostru, chiar totul. Nici clădirile nu stăteau pe vreo fundaţie, ci pur şi simplu pluteau. Maşinile, stâlpii… toate pluteau. Am văzut mai multe reclame pe străzi, iar una dintre ele vorbeau despre o călătorie de la Pământ la Marte.

* Eu şi cu al meu loc ne-am dus într-un loc special, de unde oamenii puteau face călătorii către alte planete. Acolo am găsit un mecanism magnetic care ne putea face să levităm. A fost foarte ciudat… când l-am încercat prima dată, era să cad de la o înălţime de 70 de metri.

* Până la urmă, eu şi cu Oleg am fost observaţi de doi roboţi şi am fost duşi într-un fel de bază militară, unde ni s-a pus mai multe întrebări în limba rusă. Ni s-a spus că ne aflam în oraşul Murmansk. Acolo, în timpul interogatoriului, lumina din încăperi era atât de strălucitoare, încât ni se părea că ne arde pielea. Am fost întrebaţi cum am reuşit să trecem graniţa, din ce ţară provenim şi altele. Din ce-am înţeles, în anul acela erau doar 4 ţări pe Pământ: Uniunea Sovietică, SUA, Confederaţia Asiatică şi o altă ţară pe care n-am putut-o înţelege.

* Apoi, ei au început să ne lovească cu un băţ roşu… a fost extrem de dureros. Oamenii de ştiinţă din 1987 mi-au solicitat să nu spun nimic despre călătoria în timp, aşa că m-am abţinut să zic ceva. Ştiam că atunci când va fi 3:40 pe ceasurile noastre, vom fi trimişi în mod automat înapoi în anul 1987.

* Am fost foarte norocos că nu le-a atras atenţia ceasul meu – poate că era prea primitiv pentru ei şi ei nu credeau că el poate face parte dintr-o maşină a timpului.

* Apoi m-am trezit în 1987, singur; nu ştiu ce s-a întâmplat cu Oleg, colegul meu. Ori a fost ucis în anul 2987, ori nu a mai reuşit să se întoarcă.

Că o fi fabulaţie sau nu, e greu de ştiut…

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.