Indiferent ce ne spune medicina modernă, adevărul este că memoria nu poate fi localizată nicăieri în creier, cum constata în urma unui studiu Karl Lashley, în deceniul al patrulea al secolului trecut. Distrugerea unor porţiuni de creier nu distruge memoria ce ar fi localizată în acele celule.
Unei fetiţe de 14 ani din America i s-au extirpat 52% din creier, pentru a supravieţui unui boli grave. În afara unei uşoare paralizii a piciorului drept, fetiţa (devenită femeie matură între timp) duce o viaţă normală, cu foarte bune rezultate; doar când mişcă brusc capul are impresia că se deplasează un lichid în el.
La fel, unei fetiţe de 7 ani, i s-au extirpat 55% din partea stângă a creierului. Medicii care au ţinut-o sub observaţie au afirmat că fetiţa este un mic geniu.
Alţi medici americani, în anul 1957, au relatat despre intervenţia chirurgicală asupra unui pacient de 39 de ani, căruia i-a fost eliminată emisfera cerebrală dreaptă. Capacităţile sale mintale nu i-au fost totuşi diminuate.
Dar mai bizar este a trăi fără creier. Acest fapt s-a petrecut cu un copil născut la Spitalul St. Vincent din New York. El s-a comportat ca orice copil normal, plângând, ţipând, hrănindu-se până în a 27-a zi, când a decedat. La autopsie s-a constatat că nu avea creier!
Se presupune că memoria este localizată pretutindeni în creier, sub forma unui câmp. Dar plantele care îşi recunosc binefăcătorii sau răufăcătorii unde îşi au creierul?