O proteină, pe nume prestina, se regăseşte în urechea internă, mai precis în cohlee, mult mai precis în organul Corti. Pentru a fi cât se poate de exacţi, vom spune că prestina se află în celulele ciliate. Celule ciliate sunt sisteme senzoriale, responsabile cu simţul auzului. Există două tipuri de celule ciliate: interne şi externe. În cohleea umană se găsesc aproximativ 3.500 de celule ciliate interne şi circa 12.000 de celule ciliate externe.
Celulele ciliate interne transmit semnale electrice către creier, în funcţie de oscilaţia lor (produsă, desigur, de vibraţiile sonore care ajung la ele). Pe de altă parte, celulele ciliate externe convertesc orice modificare de potenţial electric, comandat de creier, în mişcare în sens longitudinal. Ele joacă astfel rolul unor amplificatoare electromecanice de sunet. De conversia semnalelor electrice în vibraţii şi a vibraţiilor în semnal electric este responsabilă proteina de care aminteam mai devreme: prestina.
Cercetătorii Matthew Silver şi Kranthi Vistakula, ambii de la laboratoarele IntAct, afirmă că fiecare proteină de prestină este capabilă să producă energie electrică de ordinul a câtorva nanoWati. Ele pot fi folosite pentru a produce energie electrică! Deocamdată obiectivele celor doi cercetători sunt relativ modeste. Ei încearcă să realizeze nanosenzori de vibraţii care să aibă drept element activ tocmai prestina. Dar, pentru un orizont de timp ceva mai îndepărtat obiectivele sunt mai ambiţioase.
O proteină, pe nume prestina, se regăseşte în urechea internă, mai precis în cohlee, mult mai precis în organul Corti. Pentru a fi cât se poate de exacţi, vom spune că prestina se află în celulele ciliate. Celule ciliate sunt sisteme senzoriale, responsabile cu simţul auzului. Există două tipuri de celule ciliate: interne şi externe. În cohleea umană se găsesc aproximativ 3.500 de celule ciliate interne şi circa 12.000 de celule ciliate externe.
