Robert B. Stacy Judd s-a născut în 1884 şi a fost un arhitect englez, pasionat de civilizația mayaşă. Arhitectura, în special arhitectura mayaşă, a fost subiectul principal al operelor sale. Una dintre scrierile sale nedatate, intitulată „Pustnicul din Loltun” povesteşte întâlnirea sa cu un pustnic misterios, atunci când el și ghizii săi s-au pierdut în adâncurile peșterii Loltun. Întâlnirea a fost, de asemenea, povestită de Modesto News-Herald pe 3 ianuarie 1931, într-un articol intitulat „Misterul pustnicului din peştera Loltun”.
Peştera Loltun este situată în Yucatan, Mexic și este un sit al civilizației mayaşe. Ea are aproximativ doi kilometri lungime, exustând dovezi că a fost locuită încă din urmă cu 10.000 de ani. În limba mayaşă cuvântul „Lol-Tun“ înseamnă „piatra floarelui“.
Robert B. Stacy-Judd și cei trei ghizi mayaşi ai săi, Anton, Tavis și un cowboy, au pornit să exploreze peştera. Era a cincea expediţie a lui Robert, care încerca să exploreze peştera Loltun. În intrarea în peşteră, se află o grotă vastă, plină de stalagmite și stalactite. Această grotă se bifurcă în mai multe pasaje complexe; cei patru şi-au lăsat echipamentul în caverna centrală și au decis să exploreze restul peşterii.
După un anumit timp, cei 4 s-au pierdut în peşteră şi au început să devină îngrijoraţi, întrucât nu mai găseau calea de ieşire. La un moment dat, spre surprinderea lor totală, din adâncul peşterii apăru o formă umană. Când forma se ivi pe deplin, ei observară un om foarte bătrân, îmbrăcat într-o haină albă, înfășurată ca o tunică, prinsă cu un brâu. De asemenea, el purta un fel de beretă pe cap, din care ieşea părul alb. Deși era foarte slab, cu pielea atârnând de corpul său, el părea foarte puternic şi sănătos; avea în mână o lampă cu ulei.
Robert nu putea înțelege cum cineva putea locui într-o peșteră subterană, destul de ascunsă, în mijlocul unei jungle, nimeni neştiind de existenţa pustnicului. Ghizii lui Robert au putut să vorbească cu acest pustnic şi astfel Stacy-Judd a aflat că el era un preot mayaş, ce avea peste o mie de ani și care avea drept sarcină păzirea comorilor mayaşe.
Deși Stacy-Judd bănuia că poate călugărul a exagerat cu vârsta, el îşi dădu seama că pustnicul trebuia să fie extrem de bătrân. Acesta era aproape orb, și, de aceea, îi mângâia ușor fața și hainele lui Stacy-Judd, pentru a şti cum arată. Călugărul se hrănea cu nuci sălbatice, fructe de pădure, fructe și plante aromatice adunate din pădure. Bătrânul a început să-i ghideze prin mai multe pasaje și, în cele din urmă, cei 4 au ajuns în caverna principală unde-şi lăsaseră echipamentul.
Oare o fi adevărată povestirea?
Sursa (traducerea şi adaptarea): povestirea „Pustnicul din Loltun” de pe Google Drive