Munții Rarău sunt o grupă muntoasă a Carpaților Orientali; cel mai înalt pisc este Vârful Rarău, având 1651 metri. Nu se ştie care este originea numelui „Rarău”, dar se spune că domnitorul Moldovei din secolul al XVI-lea, Petru Rareș, după retragerea în munți, ar fi exclamat: „Rarău e numele acestui munte, pentru că aici am trecut rar și cu greu!”. Astfel, muntele ar fi preluat acest nume.
Legendele locale spun că stâncile Rarăului sunt locuri magice, locuite de spirite ale munților, unde nu trebuie să faci zgomot sau să rostești cuvinte de ocară. Altfel, muntele se supără, iar vremea se schimbă brusc — ceață deasă, furtuni sau tunete neobișnuite pot apărea din senin.
Tot în Rarău, se spune că haiducii și voievozii ar fi ascuns comori în peșterile sau în adâncurile munților Rarău. Dar ele nu pot fi descoperite decât de un om curat cu inima, într-o zi sfântă, și doar dacă nu le caută cu lăcomie.
O altă legendă, vorbeşte de existenţa pe Rarău a unor femei „fermecate”, aşa numitele „zăvorâte”. Unele dintre ele nu vorbesc decât o singură dată pe săptămână, o jumătate de oră, altele, mai „comunicative”, nu scot decât şapte cuvinte pe zi, şi acelea numai între anumite ore. Localnicii spun că ar fi peste 30 de astfel de sihastre, fiecare cu grota ei ascunsă, izolate total de lume, unele dintre ele cu studii înalte, medic sau profesor universitar.











