Misterioşii megaliţi de la Baia de Criş, un fel de trupuri pentru eternitate
Aţi auzit de menhire? Acestea sunt pietre mari, prelucrate, de multe ori destul de înalte, împământate în sol în poziţie verticală, cel mai probabil fiind monumente comemorative. Mircea Eliade le consideră substitute de piatră ale trupului. Pe pereţii menhirelor se află sculptate figuri umane, semne şi simboluri magico-religioase (soare cu raze, securea ca simbol al furtunii), motive geometrice, (linii, triunghiuri).
După cronicarul polonez Matei Stikowski, românii au ridicat menhire până în secolul al XIV-lea. Nicolae Densuşeanu şi Alexandru Odobescu menţionează câteva asemenea construcţii în comuna Chişcani din judeţul Brăila („trei pietre înfipte în pământ, iar a treia între ele fără a atinge pământul”), în satul Cerneţi din judeţul Mehedinţi („o piatră ce seamănă a hotar”), între comunele Schinteieşti şi Baloteşti (bolovani cu lespezi funerare). Cetatea lui Negru-Vodă din judeţul Argeş are şi ea trei stâlpi comemorativi, iar la Sarmisegetuza dacică se află un complex megalitic format din menhire dispuse circular.
Spre deosebire de menhirele menţionate, care sunt sculptate cu motive geometrice, cele trei găsite la Baia de Criş şi aflate la Muzeul de Istorie din Deva sunt încrustate cu forme antropomorfe. Vasile Pârvan le datează la începutul epocii bronzului, Constantin Daicoviciu presupune că aparţin epocii dacice, iar Constantin Flocă precizează că „nu sunt mai vechi de prima epocă a fierului”.
Istoricii le consideră reprezentări ale unor zeităţi protectoare ale minerilor, fiind prezente chiar ciocanul şi toporul ca unelte de minerit, centuri de prindere a sacului pentru minereu.
La toate culturile megalitice menhirele sunt „lăcaşuri” ale sufletelor morţilor, un fel de trupuri pentru eternitate. Să fie cele de la Baia de Criş o excepţie? Ar putea fi totuşi „lăcaşuri” ale sufletelor unor mineri morţi care au intrat în conştiinţa comunităţii prin fapte deosebite, nobili sau întemeietori de familie, care odată cu trecerea timpului au fost zeificaţi.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Aţi auzit de menhire? Acestea sunt pietre mari, prelucrate, de multe ori destul de înalte, împământate în sol în poziţie verticală, cel mai probabil fiind monumente comemorative. Mircea Eliade le consideră substitute de piatră ale trupului. Pe pereţii menhirelor se află sculptate figuri umane, semne şi simboluri magico-religioase (soare cu raze, securea ca simbol al furtunii), motive geometrice, (linii, triunghiuri).
