Din secretele neştiute ale libelulelor


Imagine: pixnio.com (Commons Creative – free)

Toţi cunoaştem libelulele: sunt insecte ce le putem întâlni în natură, pe tot parcursul verii. Ele iubesc lumina, retrăgându-se, deîndată ce se înserează, pe arborii din apropiere, de ramurile cărora se agaţă cu ghearele picioarelor anterioare. Neliniştite, libelulele zboară neîncetat, fără odihnă; la unele specii, chiar şi împerecherea şi depunerea ouălelor făcându-se în zbor.

Libelulele sunt animale de pradă, de temut pentru celelalte insecte zburătoare (muşti, fluturi, albine, furnici, gândaci şi chiar alte libelule). Ajutate la zbor de forma profilată a corpului lor zvelt şi de aripile lor mari, care, deşi delicate, sunt mişcate de muşchi puternici, ele constituie un pericol permanent pentru insectele ce se aventurează în vecinătatea apelor. Ochii lor proeminenţi disting uşor prada, pe care o înhaţă din zbor cu ajutorul aparatului bucal, special adaptat pentru prins. Prada odată apucată, libelula se aşează pentru un moment spre a o înghiţi şi imediat apoi îşi reia vână­toarea.

Speciile mari vânează în vecinătatea imediată a lacurilor, rareori îndepărtându-se pentru scurt timp. Cei mai fără astâmpăr sunt masculii, pe când femelele, în general, stau ascunse printre trestii. La multe specii, mas­culul are o culoare strălucitoare albastră metalică, pe când femela e de culoare brună. Ele sunt atât de vorace, încât duşmănia şi-o manifestă şi faţă de diferite specii din grupul lor, ba chiar şi faţă de indivizii din aceeaşi specie.

Dacă se întâlnesc în zbor două specii di­ferite de libelule, se iau la luptă, lovindu-se cu aripile. Lupta se termină fie cu fuga insectei celei mai slabe, fie cu omorârea ei. Lupte aprige au loc, de asemeni, şi între masculii şi femelele aceleiaşi specii, acestea apărându-se cu înverşunare. Nu se poate spune însă, că această luptă se termină întotdeauna în avantajul masculului.

Masculii, în zborul lor neîncetat, sau umblă după pradă, sau sunt în căutarea femelelor. Pe acestea le întâlnesc fie în zbor, fie ascunse printre trestii, printre care, datorită culorii lor brune, sunt greu de distins. Fecundaţia lor are loc în zbor, iar femela depune ouăle fecundate, fie întovărăşită de mascul, fie singură. Ouăle sunt depuse fie direct în apă, fie sunt vârâte în găuri. În timpul depunerii ouălelor, femelele, scufundu-şi abdo­menul sub apă, cad adeseaori pradă peştilor. După depunerea ouălelor, libelulele nu mai trăiesc mult timp. Cel mai târziu în toamnă, toate libelulele pier.


Lasă un comentariu