Despre celebrul scriitor şi povestitor român Ion Creangă ştim multe lucruri, însă nimeni nu cunoaşte de ce acesta a divorţat. Sugestia de infidelitate, avansată de soț, nu pare a avea cine știe ce temei. Mai degrabă am lua-o ca o explicație oarecare, menită să azvârle praf în ochii celor din jur. Cuplul era avariat din însuși momentul formării lui: fata de 14-15 ani devenise nevasta lui Creangă, pentru ca acesta să poată fi hirotonisit ca preot, iar mai vârstnicul ei soț își cam „scăpa” ochii în dreapta și în stânga, ba după maicile de la Văratec, ba după cutare hangiță.
De reținut faptul că Ileana e cea care a părăsit „domiciliul conjugal”, sătulă de traiul cu un bărbat pus pe contrazicere cu cine nu se cade, doritor de escapade și mereu apărat de-o zdravănă ironie țărănească. Femeia – fiica economului Grigoriu – poate fi suspectată de ceva bigotism și mărginire, câtă vreme educația i-a asigurat-o și supravegheat-o taică-său, iar tinereţea și-a petrecut-o în ogradă de biserică. Mai era, se zice, „înfumurată”, aplecată către cheltuieli necugetate întru satisfacerea pretențiilor modei aiuristice a celuilalt veac, iar bărbatul n-o scotea în lume si n-o arăta nici chiar rudelor de la Ozana.
Tatăl-socru nu-l avea deloc la suflet pe ginere – scandalurile dintre ei ajungând la urechile sus-pușilor de la Mitropolie.
Ileana nu s-a remăritat; dacă în 1859 (când s-a căsătorit cu Creangă) număra 14-15 ani, înseamnă că avea, la data divorțului (cerut cu mult mai târziu decât despărțirea reală), vreo 28 de ani. Nu-i o vârstă la care, chiar după un eșec, să renunți definitiv la încercarea de a te așeza, lângă un bărbat, la casa ta. Starea și condiția ei ne îndreptățesc să bănuim că n-ar fi lipsit eventualii pretendenți.
Cum a murit Ileana, de ce, unde, cine i-a vegheat ultimele clipe, n-avem a ști prea multe. Făptura ei subțiratică a trecut asemenea unui abur prin viața lui Creangă, iar odrasla, Constantin, s-a dovedit până la urmă un soi de nătăfleț exaltat.