Descoperire de necrezut a oamenilor de ştiinţă japonezi: giroscoape care sfidează gravitaţia! Chiar există anti-gravitaţia?
De-a lungul timpului, oamenii de ştiinţă, în general, au ignorat „antigravitaţia”, încă de la enunţarea principiilor de către Isaac Newton, în secolul al XVII-lea. Ori de câte ori, cineva descoperea un principiu din care rezulta anti-gravitaţia, imediat se auzeau următoarele: „este o ipoteză uimitoare şi ar fi revoluţionară dacă ar fi adevărată. Dar este cu siguranţă greşită. Aproape toate ipotezele extraordinare sunt greşite”. Şi asta pentru că oamenii de ştiinţă sunt ataşaţi de nişte principii fixe, iar dacă există ceva care încalcă aceste principii, atunci „trebuie să fie ceva greşit”…
De exemplu, oamenii de ştiinţă japonezi au descoperit la un moment dat că giroscoapele mici pierd din greutate atunci când se rotesc în anumite condiţii, aparent sfidând gravitaţia. Descoperirea a fost făcută de Hideo Hayasaka şi Sakae Takeuchi de la Universitatea Tohoku din Sendai. Autorii nu au susţinut că au reuşit să învingă gravitaţia, ci doar că rezultatele „nu pot fi explicate cu ajutorul teoriilor actuale”. Este semnificativ faptul că experimentul a fost descris în cele mai mici detali, oferind posibilitatea şi altor oameni de ştiinţă interesaţi de a reface testele.
Experimentul se referă la pierderile de greutate suferite de giroscoapele aflate în mişcare de rotaţie, a căror rotoare aveau greutăţi de 140 sau 176 de grame. Interesant este faptul că, atunci când giroscoapele au fost rotite în sensul deplasării acelor de ceasornic, nu s-a constat nicio modificare a greutăţii lor; aceasta s-a constatat abia atunci când au fost rotite în sens contrar deplasării acelor de ceasornic.
Rata scăderii era redusă, în jurul a 11 miimi de gram, la o rotaţie a giroscoapelor de 13.000 rpm, dar au fost constatate două efecte semnificative: 1) reducerea greutăţii a crescut odată cu creşterea vitezei de rotaţie; 2) efectul era mai accentuat în cazul giroscoapelor de dimensiuni mai mari.
De-a lungul timpului, oamenii de ştiinţă, în general, au ignorat „antigravitaţia”, încă de la enunţarea principiilor de către Isaac Newton, în secolul al XVII-lea. Ori de câte ori, cineva descoperea un principiu din care rezulta anti-gravitaţia, imediat se auzeau următoarele: „este o ipoteză uimitoare şi ar fi revoluţionară dacă ar fi adevărată. Dar este cu siguranţă greşită. Aproape toate ipotezele extraordinare sunt greşite”. Şi asta pentru că oamenii de ştiinţă sunt ataşaţi de nişte principii fixe, iar dacă există ceva care încalcă aceste principii, atunci „trebuie să fie ceva greşit”…
