De ce nu apar extratereştrii?

3.841 vizualizari

cosmos2Din calculele făcute de diverşi specialişti rezultă că – doar în Calea Lactee – ar există câteva zeci sau câteva sute de civilizaţii, unele vechi de multe milioane de ani. Astrofizicianul V.M. Lipunov, de la Institutul Astronomic din Moscova a calculat în 1997 ca probabilitatea ca în Univers să nu existe civilizaţii foarte vechi, este de 10 la puterea -4.3000.000, o valoare practic egală cu zero. Cu alte cuvinte, astfel de civilizaţii există.

Pe de altă parte, chiar şi cu tehnologiile actuale, pământenii ar putea cuceri Galaxia în cel mult câteva milioane de ani. În mod firesc, toate civilizaţiile foarte vechi puteau să facă acelaşi lucru, cu milioane de ani înaintea noastră. Deci ei ar trebui să fie aici, acum. Dar (cel puţin oficial…) nu sunt. În plus, astronomii nu au observat nici vreo sferă Dyson, iar proiectele SETI n-au descoperit nici o civilizaţie Kardasev (de tip 2 sau 3) care să transmită mesaje din adâncul Universului.

Altfel spus, dacă există o civilizaţie foarte veche, ea ar trebui să se manifeste prin „miracole”, prin fenomene care nu pot fi explicate nici ca naturale, nici ca produse de pământeni, iar unele dintre aceste miracole ar trebui să aibă proporţii cosmice. Totuşi noi nu observăm decât o „gigantică tăcere”. O lume fără miracole este incredibilă şi totuşi o astfel de lume există – spunea Lipunov. Aceasta contradicţie este numită, în literatura consacrată contactelor extraterestre, paradoxul lui Fermi, întrucât tradiţia susţine că fizicianul Enrico Fermi ar fi fost, prin anii patruzeci, primul care a pus retorica întrebare vizând extratereştrii: „Ar trebui să fie aici; unde sunt?”

Care este explicaţia? Am greşit oare undeva în socotelile de mai sus? Este ilustrativ că astronomul Iosif Sklovski, cel care a făcut senzaţie în anii şaizeci susţinând că sateliţii marţieni ar putea fi artificiali, în 1985, dezamăgit de faptul că „Universul tace”, a declarat că singura explicaţie este că, în ciuda estimărilor făcute, suntem singuri în Univers. Această opinie, la care s-au raliat mai mulţi oameni de ştiinţă, a mai fost numită şi ipoteza solipsistă.

Sunt şi susţinători mai moderaţi ai acestei ipoteze, care recunosc că Universul este mult prea mare, iar probabilitatea ca să fim singura civilizaţie în el este infimă. Dar ei adăuga că suntem prea departe unii de alţii, deci legăturile dintre noi sunt imposibile.

O posibilă explicaţie a „giganticei tăceri” ar putea fi şi aceea că toate civilizaţiile dispar în mod obligatoriu, înainte de a începe cucerirea Galaxiei. Prăbuşirea pe Pământ a unui asteroid cu diametrul de câţiva kilometri, eveniment de loc imposibil, ar însemna sfârşitul multor specii, între care s-ar putea afla şi omul. În Univers se mai produc, din când în când, şi explozii imense, cum sunt cele ale supernovelor, răspândind raze ucigaşe (gamma etc.), capabile să distrugă orice formă superioară de viaţă pe o rază de mii de ani lumină. Şi încă nu cunoaştem întreaga listă a ameninţărilor de acest tip. Totuşi, faptul că pe Pământ unele specii au supravieţuit sute de milioane de ani, înseamnă că astfel de fenomene sunt rezonabil de rare.

Alte pericole ar putea fi degenerarea, cauzată eventual de o viaţă din ce în ce mai lipsită de griji, de oprirea progresului şi de cantonarea într-un stadiu „paradisiac” s.a.m.d. Dar o civilizaţie tehnologică s-ar putea şi sinucide. Noi înşine nu suntem feriţi de această ameninţare. Ne putem gândi la poluare, la schimbările climatice provocate de noi, dar mai ales la experimentele genetice. Acestea, scăpate de sub control, ar putea crea de pildă viruşi pentru care nici o fiinţă umană nu va poseda imunitate sau leac…

Pericolele de mai sus sunt însă neglijabile, comparativ cu cele de natura militară. Dacă doar 10% din arsenalul nuclear existent pe glob ar exploda, în cadrul unui război (declanşat eventual dintr-o greşeală, sau de către terorişti), cerul ar rămâne întunecat ani de zile, iar temperatura medie ar scădea cu 5-20 grade, instalându-se o „iarna nucleară” care ar secătui rezervele alimentare. Foarte puţini oameni ar mai supravieţui (poate nici unul), civilizaţia s-ar reîntoarce oricum cu sute de ani în urmă. Iar pericolele menţionate mai sus: armele nucleare, experimentele genetice etc. sunt invenţii ale secolului 20.