De ce am putea fi (aproape) singuri în Univers: tectonica plăcilor poate apărea la doar 0,003% din planete – spune un studiu ştiinţific


Imagine generata de Microsoft AI

Tectonica plăcilor, oceanele și continentele ar putea fi doar ingredientele secrete pentru viața complexă pe Pământ. Și dacă aceste caracteristici geologice sunt rare în alte părți ale Universului, atunci poate că asta explică de ce nu am descoperit încă viața extraterestră inteligentă.

Noile cercetări ale oamenilor de știință americani și elvețieni sugerează că aceste ingrediente reprezintă variabile lipsă din celebra ecuație Drake, concepută cu mai bine de jumătate de secol în urmă pentru a estima șansele de a găsi civilizații avansate în galaxia noastră. Includerea acestor noi variabile ar putea rescrie complet probabilitatea detectării vieții inteligente în Calea Lactee.

„Viața există pe Pământ de aproximativ 4 miliarde de ani, dar organisme complexe precum animalele nu au apărut decât în ​​urmă cu aproximativ 600 de milioane de ani, la puţin timp după ce a început episodul modern al tectonicii plăcilor”, a spus Robert Stern de la Universitatea Texas la Dallas. „Tectonica plăcilor pornește cu adevărat mașina de evoluție”.

Stern și colaboratorul său, Taras Gerya, de la Institutul Elveţian Federal de Tehnologie, propun că tectonica plăcilor – mișcarea de măcinare a straturilor superioare ale planetei la scări de timp geologice lungi – a ajutat la accelerarea tranziției la viața complexă.

La începutul istoriei Pământului, organisme simple s-au format în ocean, dar omenirea – o civilizație avansată capabilă să comunice în spațiul cosmic – nu ar putea exista dacă viața străveche nu ar fi trecut pe uscat. Continentele vaste și bogate în resurse au fost, așadar, o condiție vitală pentru dezvoltarea a ceea ce Stern și Gerya numesc „Civilizaţii Comunicative Active” (ACC) precum umanitatea. Dar numai asta nu era suficient: continentele trebuiau să se miște.

Înregistrările geologice de pe Pământ sugerează că tectonica plăcilor a accelerat evoluția pe uscat prin 5 procese distincte: a crescut aportul de nutrienți, a accelerat oxigenarea atât a atmosferei, cât și a oceanului, a temperat clima, a provocat o rată ridicată de rotație a formării și distrugerii habitatului și a oferit o presiune non-catastrofală asupra mediului, care a forțat organismele să se adapteze. Rezultatul final al tuturor acestor presiuni de mediu: noi, oamenii.

Dacă Stern și Gerya au dreptate, tectonica plăcilor a fost o cerință pentru eventualele inovații precum roata, smartphone-ul și programul Apollo. Și pentru ca alte civilizații din galaxie să dezvolte minuni tehnologice similare, poate că planetele lor au nevoie și de tectonica plăcilor. Dar, din câte știm, planetele cu aşa ceva sunt rare.

Pământul este singura planetă din sistemul nostru solar care prezintă plăci tectonice. Vulcanismul există pe alte lumi, cum ar fi Venus, Marte și Io, dar aceste lumi au un înveliș solid singular şi nu unul compus din mai multe plăci în mișcare. În mod similar, lumi oceanice precum Enceladus și Europa sunt legate într-un înveliș de gheață, interzicând orice viață ipotetică de acolo să treacă pe uscat.

Nu știm sigur dacă sistemele solare îndepărtate prezintă planete cu plăci tectonice – telescoapele spațiale actuale nu au rezoluția pentru a face astfel de determinări. Există doi factori esențiali propuși în ecuația revizuită: fracția de exoplanete locuibile cu continente și oceane mari și fracția celor care au plăci tectonice care durează mai mult de 500 de milioane de ani.

Această versiune este mult mai nuanțată decât ecuația originală Drake, care pur și simplu a ținut cont de fracțiunea de planete locuibile pe care s-a dezvoltat viața inteligentă.

„În formularea originală, se credea că acest factor este de aproape 1, sau 100% – adică evoluția pe toate planetele cu viață ar merge înainte și, cu suficient timp, s-ar transforma într-o civilizație inteligentă”, a spus Stern. „Perspectiva noastră spune că nu este adevărat”. Într-adevăr, matematica celor doi cercetători reduce procentul acestor planete care dezvoltă ACC-uri la doar 0,003% la minim și 0,2% la maxim – foarte departe de 100% inițial.

Când sunt puse împreună cu toți ceilalți factori ai ecuației Drake – numărul de stele formate anual, numărul acelor stele cu planete, numărul acelor planete care sunt locuibile, numărul acelor planete locuibile cu viață, numărul de civilizații de pe acele planete care trimit semnale detectabile și cât timp trimit semnalele – ei bine, șansele de a găsi viață extraterestră inteligentă se micșorează considerabil.

Includerea tectonicii plăcilor în ecuație schimbă rezultatul și arată clar că este perfect de înțeles de ce nu vedem extratereştri în toată galaxia. Deci, viața extraterestră inteligentă ar putea fi mai rară decât se credea iniţial. Și Pământul poate fi mai special decât știam noi.

Sursa: studiul ştiinţific „The importance of continents, oceans and plate tectonics for the evolution of complex life: implications for finding extraterrestrial civilizations” / nature.com