Problema existenţei extratereştrilor i-a preocupat întotdeauna pe oameni. Dar oare câte specii extraterestre avansate există în galaxia noastră? Precum se ştie, în anul 1961, astrofizicianul F. Drake a propus în acest sens, următoarea formulă:
N = n * P1 * P2 * P3 * P4 * t/T, care se citește în felul următor: numărul de civilizații în galaxie (N) este egal cu numărul total de stele (n), înmulțit cu șansa (probabilitatea) ca o stea să aibă planete (P1), cu șansa ca pe respectivul sistem planetar să existe viață (P2), cu șansa ca viața să fi evoluat până la o ființă inteligentă (P3), cu șansa ca ființa inteligentă să fi ajuns până în stadiul unei civilizații tehnologice (P4). Acest rezultat mai trebuie înmulțit cu raportul dintre durata estimată de viață a unei civilizații și durata de viață a Galaxiei (t/T), pentru a nu pune la socoteală decât civilizațiile contemporane nouă, nu și pe cele care s-au stins ori abia urmează să se nască.
Evident, termenii formulei nu pot fi decît estimați, cu o aproximație grosolană. Să-i luăm pe rând. Câte stele sunt în galaxie? Se vorbește de 100 până la 200 miliarde. Astrofizicianul C. Sagan dă însă (în 1980) cifra de 400 miliarde.
Câte stele au planete? În trecut se credea că puține. Totuși progresele făcute în ultimii ani au permis detectarea unor posibile planete la stelele care nu se află prea departe de Pământ (câteva zeci sau sute de ani lumină). Rezultatele sunt dătătoare de speranțe. Se estimează că o stea din trei sau poate din cinci are însoțitori stinși. Dacă vom lua, cu cele de mai sus, n = 200 miliarde și P1 = 1/4, rezultă că în galaxia noastră există circa 50 miliarde de sisteme planetare. Se consideră că, în medie, în fiecare sistem planetar există două planete propice vieții și că pe una dintre acestea viaţa chiar apucă să si apară. Deci P2= 1.
Viața poate să însemne doar microorganisme. Reamintim – pe Pământ, timp de peste 3 miliarde de ani au trăit doar unicelulare și doar un singur miliard de ani ființe mai complexe. Dacă condițiile erau un pic mai nefavorabile și microorganismele ar fi avut nevoie nu de 3, ci de 4 miliarde de ani de evoluție, azi n-ar fi existat (încă) pe Pământ nici măcar un vierme, dară-mi-te copaci sau animale. Dacă după aceste 4 miliarde de ani Soarele s-ar fi răcit ori s-ar fi transformat într-o gigantă roșie, făcând oceanele să fiarbă ori ar fi explodat, viața n-ar mai fi apucat să cunoască niciodată un alt stadiu. Cu toate acestea, specialiștii rămîn optimiști și estimează că dacă viața apare într-un loc, ea ajunge să dea naștere într-un caz din zece și unei ființe inteligente (deci P3 = 1/10).
Șansa ca ființele inteligente să ajungă să creeze o civilizație tehnologică este estimată tot la 1/10. Prin civilizație tehnologică înțelegem aici stadiul în care apare și dorința și posibilitatea tehnică de a călători în Cosmos. Numărul acestor civilizații în istoria galaxiei ar fi deci, conform calculelor noastre, de 500 milioane.
Care să fie însă durata medie de viață a unei civilizații tehnologice? (adică t). Problema este fără îndoială esențială. Oricât de frumos ar fi să visăm la progresul continuu, infinit, al umanității, nu trebuie să pierdem din vedere nici eventualitatea ca lucrurile să ia o întorsătură mai puțin plăcută. Cu bombele destinate Europei, existente în arsenalele puterilor militare, fiecare european ar putea fi ucis de circa 150 000 ori. Armamentul nuclear de pe un singur submarin de tip „Poseidon” ar putea transforma în pustiu un teritoriu de trei ori mai mare decât cel al Europei ș.a.m.d.
În urma unui război nuclear se zice că 99% din radioactivitate va dispare relativ repede; dar ce folos, dacă restul de 1% va fi suficient să ucidă întreaga omenire. Ceea ce ar supraviețui sigur ar fi insectele și microorganismele… Prof. J. Birks de la Universitatea din Colorado a arătat că după un război nuclear Pământul s-ar acoperi de o „ceață foto-chimică” atît de deasă încât 99% din lumina Soarelui n-ar mai ajunge la sol timp de mai multe săptămâni. Această „noapte” prelungită ar distruge oricum orice recoltă a anului respectiv.
C. Sagan, după ce observă că din păcate specia umană se caracterizează de multe ori prin agresivitate, supunere față de ritualuri și stăpâni, ca și prin ură vizavi de străini, apreciază că șansele ca civilizația noastră (tehnologică) să supraviețuiască mai mult de o sută de ani de acum încolo nu este mai mare de 1%. El adaugă că în cazul unui dezastru poate va mai exista și în viitor inteligență pe Pământ, dar ea nu va mai aparține oamenilor.
Să revenim la formula lui Drake. Ajunseserăm la 500 milioane civilizații tehnologice. Dacă durata medie de viață a unei astfel de civilizații este (la absurd!) doar de 100 de ani, după care urmează autodistrugerea, atunci t = 100, pe când vârsta galaxiei (până azi) poate fi luată T = 10.000.000.000 ani.
Făcând operațiile din formulă rezultă că în imensitatea Căii Lactee nu trăiesc la ora actuală decât cinci (5) civilizații tehnologice, ceea ce, cu aproximările destul de grosolane pe care le-am făcut, ar putea să însemne tot atât de bine și că suntem singurii. Dacă însă ne încredem în înțelepciunea ființelor inteligente, putem să le acordăm măcar ceva șanse de supraviețuire, să admitem că măcar uneori lucrurile nu se termină rău. Dacă măcar 1% din civilizații ar supraviețui încercărilor, numărul civilizațiilor din galaxie, la ora actuală, ar trebui să fie de ordinul milioanelor.
Estimările de mai sus sunt luate din diverse surse, în primul rând după cartea lui C. Sagan „Cosmos” (1980). Dar poate că valorile pentru P2, P3, P4 din aceste estimări sunt mult prea optimiste, astfel încât în loc de 500 milioane de civilizații tehnologice pentru galaxia noastră probabil că e mai realist să admitem doar cîteva sute sau cîteva mii. Pe de altă parte previziunile lui Sagan privind supraviețuirea civilizațiilor tehnologice sunt exagerat de pesimiste. Poate că mare parte a acestor civilizații găsesc (totuși) calea depășirii escaladei militariste imperialiste ca și a celorlalte capcane ale epocii tehnologice. Aceasta înseamnă că la ora actuală ar putea exista in Galaxia noastră circa 1.000 de civilizații. Atenție însă! Unele dintre aceste civilizații ar putea să fie foarte vechi. O mie de civilizații pot însemna un număr mult mai mare de planete, dacă punem la socoteală și pe cele care au fost colonizate de aceste civilizații, aspect care formulei lui Drake i-a scăpat cu desăvârșire.
Astrofizicianul F. Hoyle crede că în galaxie există circa 10.000 civilizații, deci pe o rază de 1.000 ani-lumină în jurul nostru nu putem găsi nicio planetă locuită (din nou nu se ține cont de posibilele colonizări).
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Problema existenţei extratereştrilor i-a preocupat întotdeauna pe oameni. Dar oare câte specii extraterestre avansate există în galaxia noastră? Precum se ştie, în anul 1961, astrofizicianul F. Drake a propus în acest sens, următoarea formulă:
