„Cunoaşterea luciferică”: marele filozof român Lucian Blaga a creat o metodă după principiile fizicii cuantice ale lui Niels Bohr

„Contraria non-contradictoria sed complementa sunt”. Acest motto latin reprezintă renumitul principiu al complementarităţii al fizicianului Niels Bohr, conform căruia, laturile contrarii nu sunt contradictorii, ci sunt complementare. Acest principiu constituie un principiu de bază al mecanicii cuantice.

Dar, cum a ajuns Niels Bohr la introducerea noţiunii de complementaritate? De fapt, acest lucru este în strânsă legătură cu procesul de elaborare a mecanicii cuantice, mai precis a mecanicii ondulatorii. Se ştie că M. Planck a introdus noţiunea de cuantă de energii cu ajutorul căreia A. Einstein a creat teoria cuantică a luminii având la bază fotonul, conform căreia lumina are un caracter dual, corpuscular şi ondulatoriu. Anumite fenomene, cum sunt de pildă interferenţa sau difracţia luminii, se pot interpreta pe baza proprietăţilor ondulatorii; în schimb fenomenele foto-electrice sau efectul Compton, se pot explica numai cu ajutorul teoriei corpusculare fotonice a luminii. Cu alte cuvinte, lumina in anumite împrejurări poate fi concepută ca undă, iar în altele ca şi corpuscul.

În anii 1924-1925, Louis de Broglie a aplicat dualitatea de undă – corpuscul și la alte particule materiale, introducând astfel caracterul ondulatoriu al substanței ponderabile. De fapt, de Broglie a aplicat această dualitate pentru electron, particula elementară cea mai bine cunoscută atunci. Renumitele experienţe de difracţie electronică ale lui Davison şi Germer din 1927 au demonstrat astfel existenţa undelor materiale şi caracterul ondulatoriu al electronului, ca si corpuscul. Astfel începe unul dintre domeniile noi ale fizicii moderne, numită mecanică cuantică sau mecanica ondulatorîe, pentru care dualitatea undă-corpuscul constituie una dintre proprietăţile fundamentale.

Dezvoltând mecanica cuantică matricială, Heisenberg, în 1927, descoperă o importantă legitate care este în strânsă legătură cu dualitatea undă-corpuscul, şi în acelaşi timp reprezintă una dintre cele mai caracteristice proprietăţi a întregii fizici cuantice. Este vorba despre renumitele relaţii de nedeterminare ale lui Heisenberg, care stabilesc o legătură între nedeterminările a două mărimi fizice canonic conjugate a microparticulelor (coordonată-impuls, energie-timp) într-o anumită stare dată a lor. Aplicând aceste relaţii pentru poziţia (coordonata) şi impulsul (produsul dintre masa şi viteza) particulelor, obţinem că măsurarea concomitentă a coordonatei şi a impulsului corespunzător, are limite principiale, adică conform relaţiilor lui Heisenberg, poziţia şi viteza electronului, de exemplu, nu pot fi determinate în acelaşi timp şi cu aceeaşi precizie. Altfel spus, dacă cunoaştem în mod precis poziţia electronului, atunci nu ştim cu ce viteză se mişcă; în schimb, dacă cunoaştem viteza lui nu ştim unde se găseşte.

Cunoscând relaţiile de nederminare ale lui Heisenberg, Niels Bohr a introdus principiul complementarităţii, pe care l-a formulat pentru prima oară în 1927. Principiul complementarităţii a fost dezvoltat de Bohr într-o teorie a măsurătorii şi a comensurabiltăţii, într-o adevărată filozofie nouă a fizicii, care în acelaşi timp rezolvă într-o manieră destul de intuitivă şi contradicţia aparentă conţinută in dualitatea undă-corpuscula materiei.

Conform principiului complementarităţii a lui Bohr, natura are două feţe complementare, dar care nu sunt vizibile deodată, concomitent. Care dintre aceste două feţe ne arată la un moment dat, aceasta depinde cum o interogăm. Dacă vrem să determinăm cu precizie foarte mare poziţia unei particule, atunci ea ni se va manifesta ca un corpuscul; în schimb, dacă dorim să-i măsurăm impulsul ei, atunci proprietăţile ondulatorii vor domina asupra caracterului corpuscular. Astfel nici nu trebuie să ne gândim asupra viziunii unitare a proprietăţilor ondulatorii şi corpusculare, deoarece acestea pot exista numai separat şi chiar mai mult, sunt aspecte care se exclud reciproc.

Poetul, dramaturgul şi filozoful Lucian Blaga, încă în jurul anilor 1930-1933, s-a ocupat cu principiile fundamentale ale mecanicii cuantice şi în special cu dualitatea undă-corpuscul, înglobându-le în sistemul său filozofic. Este vorba, de fapt, despre o metodă interesantă a filozofiei lui Blaga pe care el a numit-o metoda antinomiei transfigurate și pe care a aplicat-o la contradicția (antinomia) undă-corpuscul ce apare in teoria cuantică a luminii. Această metodă a fost introdusă și fundamentată pentru prima oară de Blaga în lucrarea sa filozofică „Eonul dogmatic”, apărută în 1931. Tot aici ea este aplicată pentru diferite domenii ale cunoaşterii, între altele la teoria cuantică a luminii, subliniind în acelaşi timp caracterul universal al metodei sale.

Această problematică mai este abordată de Blaga în studiul său din 1933 intitulat „Cunoaşterea luciferică”, în care metoda antinomiei transfigurate este pusă în conexiune cu noţiunea de minus-cunoaştere. După Blaga, „minus-cunoaşterea” se referă la cunoaşterea acelor fenomene cărora le este caracteristică prezenţa contradicţiilor, a antinomiilor, a proprietăţilor care se exclud reciproc, în opoziţie cu „plus-cunoaştere”, căreia sunt proprii fenomene in care nu apar contradicţii logice.

După Blaga, antinomia transfigurată este, de fapt, o formă de manifestare a „minus-cunoaşterii”, deoarece minus-cunoaşterii îi este proprie prezenţa laturilor contrarii, a antinomiei. Astfel, se poate vedea că metoda antinomiei transfigurate a lui Lucian Blaga se apropie foarte mult de proprietăţile caracteristice ale complementarităţii lui Niels Bohr, din fizica cuantică.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.