Cum o secretară s-a dedublat la servici, apărând ca o nălucă palidă şi distrată

În volumul „The Giant Book of Mysteries” (London, 1995), Colin Wilson descrie un caz în care a fost direct implicată secretara sa particulară, pe nume Pam, care mai avea o slujbă şi la birourile unui colegiu. Într-o zi, a fost nevoită să-şi întârzie mult sosirea la colegiu deoarece, pe drum, i se defectase automobilul.

Când în sfârşit a ajuns, unul din colegi a întrebat-o, destul de indiferent, de ce plecase din nou. Nedumerită, l-a întrebat ce vrea să spună. „Ei bine, i-a zis el, ai sosit acum o jumătate de oră, şi acum te văd iar venind.” Când Pam a încercat să-i explice că abia atunci sosise, colegul a privit-o ca şi cum ea încerca să glumească.

Alţi trei colegi au asigurat-o că o văzuseră venind mai devreme şi că arăta palidă la faţă şi distrată, purtând aceeaşi fustă plisată neagră pe care o purta întotdeauna. Unul dintre ei încercase să-i vorbească, dar ea trecuse repede pe lângă el fără să-i răspundă.

Şi totuşi ea nu fusese mai înainte la birou; mai mult, în acea zi, pentru prima dată se îmbrăcase altfel ca de obicei. În cele din urmă, Pam a trebuit să se mulţumească cu presupunerea că îşi „proiectase ” inconştient apariţia la birou în timp ce încerca, îngrijorată că va ajunge târziu la serviciu, să-şi repună în funcţiune maşina.