Crucea de pe cer, pe care împăratul Constantin a văzut-o înainte de o bătălie, a fost de fapt un halo?
În biografia lui Constantin cel Mare, Eusebiu, care a fost contemporan cu împăratul, ne povesteşte că acesta, înainte să pornească în lupta decisivă împotriva rivalului său Maxenţiu, la Pont Milvius, a zărit pe cer un semn în formă de cruce, de unde promisiunea sa solemnă să îmbrăţişeze în caz de victorie creştinismul atât de persecutat înainte. „După ora amiezii, atunci când ziua începe să se micşoreze, au văzut cu propriii ochi semnul care anunţa victoria: o cruce luminoasă care strălucea pe cer şi deasupra căreia scria: «Cu acest semn vei învinge!».” În latineşte, este „In hoc signo vinces!”
În ciuda aspectului său „prea frumos ca să fie adevărat”, episodul pare la prima vedere demn de încredere. Dar un politician atât de realist cum a fost Constantin cel Mare nu a luat cu siguranţă o decizie atât de importantă – răspândirea creştinismului în Imperiul Roman – doar pe baza unui fapt unic la care a fost martor, fie el şi un adevărat miracol. Considerente practice au jucat probabil un rol important în această decizie şi este sigur faptul că nu a fost emoţionat în asemenea măsură de „miracolul” în discuţie, pentru că a aşteptat până în apropierea morţii (22 mai 337) ca să se lase botezat, adică la un sfert de secol după fenomenul de la Pont Milvius.
Ridicarea creştinismului la rangul de religie care se bucura de aceleaşi drepturi ca păgânismul (edictul de la Milano, 313) a fost, dintre toate actele lui Constantin, cel mai important ca urmări, pentru că astfel creştinismul a devenit religie de stat în întreg Imperiul Roman. De aceea, o asemenea decizie trebuie să fi avut alte motive importante decât apariţia pe cer a unei cruci. Episodul seamănă mult cu o legendă religioasă. în ce priveşte inscripţia: „In hoc signo vinces”, este cu siguranţă o pură invenţie. Cel mult putem admite că, zărind crucea, presentimentul că „prin acest semn vei învinge” i-a trecut brusc prin minte lui Constantin.
Crucea divină nu ridică probleme din punct de vedere ştiinţific. Asemenea fenomene, chiar dacă nu sunt zilnice, nu sunt totuşi rare. Ele depind mai ales de anumite condiţii atmosferice. Este vorba de o formă particulară şi binecunoscută a haloului soarelui şi lunii, provocată de refracţia luminii în micile cristale de gheaţă în suspensie în atmosferă. Jocul interferenţelor luminoase are drept efect producerea de dâre luminoase verticale şi orizontale care formează cruci între ele, având în centru soarele sau luna.
Aşadar, crucea lui Constantin poate fi explicată printr-un fenomen optic observat deseori în atmosferă: haloul.
În biografia lui Constantin cel Mare, Eusebiu, care a fost contemporan cu împăratul, ne povesteşte că acesta, înainte să pornească în lupta decisivă împotriva rivalului său Maxenţiu, la Pont Milvius, a zărit pe cer un semn în formă de cruce, de unde promisiunea sa solemnă să îmbrăţişeze în caz de victorie creştinismul atât de persecutat înainte. „După ora amiezii, atunci când ziua începe să se micşoreze, au văzut cu propriii ochi semnul care anunţa victoria: o cruce luminoasă care strălucea pe cer şi deasupra căreia scria: «Cu acest semn vei învinge!».” În latineşte, este „In hoc signo vinces!”
