Comunismul a învins în China cu ajutorul guvernului american
Înainte de venirea comuniştilor la putere în China, această ţară era condusă de un lider democrat pe nume Chiang Kai Shek. Despre modul în care Chiang Kai Shek a purtat, concomitent doua războaie – unul împotriva comuniştilor chinezi, celălalt împotriva Japoniei, care la 13 august 1937 a atacat Shanghai-ul, s-au scris foarte multe. Sunt totuşi de remarcat două lucruri interesante.
La 8 decembrie 1941, Chiang Kai Shek i-a trimis preşedintelui Roosevelt următoarea telegramă: „Oferim în noua noastră bătălie tot ceea ce suntem şi tot ceea ce avem pentru a fi alături de voi până când Pacificul şi lumea vor fi eliberate de blestemul forţei brute şi al perfidiei fără limite”. Şi, cum s-au comportat Statele Unite cu acest aliat ? Din împrumuturile acordate aliaţilor săi, atât din Europa, cât şi din Asia (operaţiunea Lend Lease) constând in echipament de război, Chiang a primit doar 5%.
Pentru stabilizarea monedei, acesta avea nevoie imperioasă de aur. A contractat un împrumut de 250 milioane dolari în aur de la Statele Unite. Congresul a aprobat acest împrumut, dar în China au ajuns doar…27 milioane dolari…în trei ani. Vinovatul „fără vină” a fost Harry Dexter White, adjunctul secretarului Trezoreriei, membru CFR (Consiliul pentru relaţii Externe, organizaţie francmasonică), dar şi agent sovietic. În 1945, Congresul a votat favorabil un al doilea împrumut, in valoare de 500 milioane dolari. De data aceasta niciun cent nu a ajuns în China. Acelaşi vinovat, asupra căruia nu s-a făcut „lumină”. Suntem convinşi că nu a acţionat de capul lui. Inflaţia a explodat în China.
Mai mult, perfidia Statelor Unite nu a avut margini. Deşi Chiang nu a dorit niciodată să candideze la funcţia de preşedinte, delegaţii Convenţiei l-au ales pentru un mandat de şase ani. Comuniştii nu au fost de acord, dar duşmanul lui cel mai mare a devenit guvernul american şi secretarul de Stat, George Marshall, membru CFR. În 1946, acesta a impus un embargo asupra vânzării şi furnizării de armament, tehnică de luptă şi echipament militar Chinei. Până la urmă, Ciang a părăsit continentul cu armatele sale şi s-a stabilit în insulele Formoza. Aşa, că să o recunoaştem pe-a bună: comunismul a învins în China cu ajutorul guvernului american. Încă o dovadă că Războiul Rece a fost o mare cacealma…
Trebuie să mai precizăm că dr. Chiu-Yuan Hu, fost cetăţean chinez, a afirmat în faţa unui Comitet al Congresului: „Recunoaşterea Chinei roşii reprezintă descurajarea oamenilor din întreaga lume… Lumea va şti astfel că marea naţiune a Statelor Unite nu merită să le fie prietenă, că îşi trădează câteodată cei mai loiali aliaţi”. Cuvinte dure, dar adevărate.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Înainte de venirea comuniştilor la putere în China, această ţară era condusă de un lider democrat pe nume Chiang Kai Shek. Despre modul în care Chiang Kai Shek a purtat, concomitent doua războaie – unul împotriva comuniştilor chinezi, celălalt împotriva Japoniei, care la 13 august 1937 a atacat Shanghai-ul, s-au scris foarte multe. Sunt totuşi de remarcat două lucruri interesante.
