Conceptul de „tărâm subteran” este comun în toate religiile și mitologiile lumii. În cartea sa „Shambhala” din 1930, scriitorul şi exploratorul Roerich încearcă să descifreze originile legendelor lumii subterane. Uitându-se în toate legendele lumii despre prezenţa unui „tărâm subteran”, Roerich observă că toate legendele sunt doar „capitole dintr-o singură poveste”. El a examinat poveşti asemănătoare din diferite zone ale lumii: Tibet, Mongolia, China, Turkmenistan, Kaşmir, Persia, Altai, Siberia, Ural, Caucaz, stepele ruse, Lituania, Polonia, Ungaria, Germania, Franța. În multe legende, localnicii pot chiar să-i ghideze pe exploratorii curioşi să pătrundă în intrări secrete despre care se spun că ar duce către „lumea subterană”.
Civilizaţii dispărute sub munţii Altai
În Asia Centrală, sub Munții Altai s-ar găsi o civilizaţie subterană cu numele de Chud, care în limba rusă are aceeași origine ca și cuvântul „minune”. Munții Altai reprezintă un lanț muntos în zona de graniță între Kazahstan, Rusia, Mongolia și China. Chud a fost inițial un trib puternic, dar liniștit, care a înflorit în zonă în trecutul îndepărtat. Cu toate acestea, oamenii-Chud au fost atacaţi de nişte războinici și au trebuit să plece sub pământ pentru a-și continua aici civilizația. În anumite momente, oamenii-Chud ar putea fi auziţi cântând în templele lor subterane.
Roerich în aceeaşi carte relatează că aflându-se tot în Munții Altai, pe drumul către Khotan, copitele cailor sunau a gol pe pământ, ca și cum ar fi călătorit peste nişte încăperi imense aflate dedesubt. Localnicii i-au povestit lui Roerich următoarele: „Cu mult timp în urmă, oamenii locuiau deasupra pământului; acum au intrat înăuntru, unde au găsit un pasaj către regatul subteran. Doar rareori unii dintre ei mai apar din nou pe pământ. La baza noastră, acești oameni vin cu niște bani ciudați, foarte vechi, dar nimeni nu îşi aminteşte să fi existat vreodată aceşti bani.”
Când Roerich a întrebat dacă și el ar putea vedea astfel de oameni, tovarășii săi i-au răspuns: „Da, dacă gândurile tale sunt la fel de înalte ca şi ale lor, pentru că ei sunt nişte oameni sfinți, pe pământ rămânând doar păcătoşii”.
Civilizaţii subterane iluminate cu lumină artificială
Dr. Ferdinand Ossendowski, un alt explorator pasionat din secolul al XX-lea, a aflat de la călugării din Mongolia despre civilizații fabuloase existente înainte de istoria cunoscută a omenirii. Călugării i-ar fi spus că, atunci când pământurile civilizațiilor din Atlantic și Pacific (Atlantida, continentul Mu) au fost distruse de cataclisme naturale, unii dintre locuitorii lor au supraviețuit în adăposturi subterane pregătite anterior, adăposturi iluminate cu lumină artificială.
Reptilienii din cavernele subterane
În India, legendele spun despre existenţa unei rase de ființe denumite Nagas, şerpi extrem de inteligenţi, care trăiesc în caverne subterane vaste, iluminate de pietre prețioase. Deși reptilieni la origine, Nagas au chipuri umane și sunt incredibil de frumoşi. Capabili de a zbura, s-au căsătorit cu regii și reginele din lumea de la suprafață. Ei nu intră în contact cu oamenii (doar cu cei extrem de avansaţi spirituali). Capitala lor se numește Bhogawati și se spune că este acoperită cu rubine, smaralde și diamante. Se crede că unii călugări hinduși și tibetani au intrat în peșterile Nagas, care se întind pe sute de kilometri în interiorul munților.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Conceptul de „tărâm subteran” este comun în toate religiile și mitologiile lumii. În cartea sa „Shambhala” din 1930, scriitorul şi exploratorul Roerich încearcă să descifreze originile legendelor lumii subterane. Uitându-se în toate legendele lumii despre prezenţa unui „tărâm subteran”, Roerich observă că toate legendele sunt doar „capitole dintr-o singură poveste”. El a examinat poveşti asemănătoare din diferite zone ale lumii: Tibet, Mongolia, China, Turkmenistan, Kaşmir, Persia, Altai, Siberia, Ural, Caucaz, stepele ruse, Lituania, Polonia, Ungaria, Germania, Franța. În multe legende, localnicii pot chiar să-i ghideze pe exploratorii curioşi să pătrundă în intrări secrete despre care se spun că ar duce către „lumea subterană”.
