Orgoni Crystal

 
Orgoni Crystal

 

Cel mai lung, cel mai greu, cel mai fioros şi cel mai prost dinozaur

854

blankDinozaurii… cele mai fascinante creaturi din istoria naturală a planetei, creaturile care se presupune că ar fi dispărut în urmă cu 65 de milioane de ani în urmă. Dintre posibilele cauze ale dispariţiei lor, există o mulţime de teorii, printre care am aminti: ţânţarii, cometele, asteroizii, meteoriţii, efectul de seră, inundaţiile etc. Odată cu descoperirea primilor dinozauri la începutul secolului al 19-lea, scheletele lor fosilizate au devenit puncte majore de atracție în toate muzeele din lume. Dinozaurii au devenit într-o foarte scurtă perioadă de timp parte esențială a culturii globale a omenirii, devenind extrem de populari, mai ales în rândul copiilor.

Dinozaurii s-au răspândit în timpul dominației lor pe toată suprafața Pământului și au cucerit aproape toate zonele (s-au găsit fosile de dinozauri până și în Antarctica); unii dintre ei erau ierbivori, pe când alții erau carnivori (speciile mari se hrăneau cu alte specii de dinozauri). Pentru a se proteja de speciile carnivore, ierbivorele au trebuit să se adapteze.

În acest articol, vă voi prezenta patru specii de dinozauri, fiecare din această specie deţinând câte un record în domeniul său: cel mai lung dinozaur, cel mai greu dinozaur, cel mai fioros dinozaur şi… cel mai prost dinozaur!

Diplodocus, cel mai lung dinozaur

blankDiplo înseamnă „dublu”, iar acest erbivor cu două pîrghii ce păştea frunzele din vîrfurile a fost numit astfel deoarece şaisprezece dintre vertebrele sale din coadă (vertebrele 12-27 din spatele şoldurilor) reprezentau proeminenţe împerecheate, încadrând cu rol protector o arteră principală ce se întindea de-a lungul părţii inferioare a cozii. În partea de sus, exista un alt canal protector conducând către capul animalului. În vederea echilibrului şi a manevrabilităţii, acest animal, semănând cu o gigantică macara mecanică, trăia în regiunea de vest a Americii de Nord actuale, în special în zona statelor Colorado, Utah şi Wyoming.

Un schelet compus din rămăşiţele a trei dinozauri, cu două pârghii, excavate în apropiere de Split Mountain, Utah, între anii 1909 şi 1922, se află expus la Muzeul de Ştiinţe Naturale Carnegie din Pittsburgh, Pennsylvania. Scheletul poartă numele Diplodocus carnegii şi măsoară 26,7 metri lungime (mai lung decât două autobuze puse cap la cap) şi 3,6 metri înălţime în dreptul pelvisului, cel mai înalt punct al acestui dinozaur. Cîntărea, aproximativ, 11 tone.

Brachiosaurus, cel mai greu dinozaur

blankBrachio, ce înseamnă „braţ”, este termenul ce dă numele uriaşei „şopîrle cu umeri”. Acest dinozaur trăia în actualele teritorii ale Rhodesiei şi Tanzaniei, însă avea şi o familie mare de rude în Colorado, Utah şi Oklahoma (plăcile continentale fiind unite în acea vreme). Cântărind până la o sută de tone, el avea o înălţime doar cu puţin mai mică decât cea a Diplodocului, şi un gât de 12 metri ce se întindea către vârfurile copacilor.

O vreme oamenii de ştiinţă au considerat că şopârla cu umeri trebuie să fi trăit în apă, care prin plutire să o ajute să-şi susţină greutatea imensă. De fapt, nările şi urechile sale sunt plasate în partea superioară a capului, la fel cu ale hipopotamului. Însă teoria acvatică a fost pusă sub semnul întrebării, deoarece, dacă ar fi fost nevoită să traverseze un teren mlăştinos către uscat, această creatură greoaie ar fi rămas înnămolită definitiv şi ar fi murit înfometată.

Un schelet compozit se află expus la Muzeul Natural din Berlin.

Tyrannosaurus Rex, cel mai fioros dinozaur

blank„Şopârla-tiran suverană”, ce pare să fi preferat Montana şi Wyoming în defavoarea Oklahomei (toate fiind state pe ale căror teritorii au fost descoperite fosile), măsura până la 14,5 m în lungime, avea o poziţie bipedă (verticală) de 5,8 metri şi un pas de circa 4 metri. Relativ agil pentru cele şapte tone ale sale, acest animal avea un craniu lung de 1,2 metri, cu colţi ascuţiţi şi zimţuiţi de 18 centimetri lungime – special dezvoltaţi pentru a sfâşia carnea. Acest dinozaur era carnivor şi se hrănea cu alţi saurieni – şi asta într-un mod vicios. Nu s-a descoperit niciun schelet integral al celui mai mare carnivor al naturii, însă fosilele din care s-a reconstituit un schelet compozit oferă o imagine impresionantă.

Copiii pasionaţi de cărţile de colorat şi jucăriile de pluş în formă de dinozauri îl aşază pe Tyrannosaurus rex pe primul loc în ordinea preferinţelor. Cei ce optează pentru animale înfiorătoare nu au cum să uite de cel mai mare prădător terestru de pe planetă.

Stegosaurus, cel mai prost dinozaur

blankAceastă şopârlă acoperită cu plăci osoase era un erbivor destul de mare şi greoi, care cutreiera teritoriile din emisfera nordică. Comparativ cu dimensiunile sale corporale, el avea un cap extrem de mic şi, implicit, un creier cât o alună. Calculele făcute la examinarea fosilelor au dus la concluzia că acest dinozaur avea un creier de numai 700 de grame, adică 0,004% din greutatea sa corporală (prin comparaţie, greutatea creierului unui elefant reprezintă 0,074% din greutatea sa totală, iar în cazul unui om adult valoarea este de 1,88%).

Dar poate că această şopârlă placată nu era chiar atât de proastă. Ea avea ganglioni mult măriţi în zona inferioară a gâtului şi la şolduri. Ganglionii sunt mase de celule nervoase ce joacă rolul unor centre de transmitere a impulsurilor nervoase, un fel de minicreiere sateliţi. Ganglionii din gât şi de la şolduri erau de douăzeci de ori mai mari decât creierul. Aceşti centri nervoşi de mari dimensiuni controlau funcţionarea picioarelor şi a cozii sale uriaşe.

Orgoni Crystal