Se crede că cea mai cunoscută regină a antichităţii – Semiramida – era fiica unor extratereştri de pe Sirius! După 41 ani de domnie, ea s-a urcat pe o navă spaţială şi dusă a fost!
În jurul anului 800 î.Ch., în Babilon domnea cea mai mare regină din întreaga Antichitate – Sammuramat, cunoscută astăzi sub numele de Semiramida, a cărei admiraţie încântă şi astăzi.
Pe atunci se credea că Semiramida era fiica zeiţei-peşte Ataryatis şi a lui Oannes – zeul înţelepciunii, despre care Berossus a scris că a fost întemeietorul civilizaţiei în Babilon. Se spune că Oannes avea corpul unui peşte şi ar fi venit din Sirius; deci, era un extraterestru. Ataryatis, îmbrăcând un costum spaţial, ca şi soţul ei, a fost considerată, de asemenea, un peşte ieşit din ape.
Se spunea că Semiramida, fiind copil, era hrănită în mod miraculos de porumbei – probabil un simbolism pentru nave zburătoare -până când a fost găsită de Simmas, păstorul regal. Semiramida a fost adusă şi crescută la curtea babiloniană, printre membrii acelei societăţi extrem de sofisticate, probabil iniţiată de magi în înţelepciunea secretă.
În anul 811 î.Ch., Babilonul a fost cucerit de regele Asiriei – Ninus – întemeietorul oraşului Ninive; acesta a fost cunoscut în istorie sub numele de Shamshi-Adad al V-lea, care în cadrul unor campanii reuşite a devastat o bună parte din Asia. După ce a cucerit Media, a lansat un puternic asalt asupra Bactriei. Cu multă viclenie, Semiramida s-a căsătorit cu Menon, unul din generalii lui Ninus şi, împreună cu acesta, s-au remarcat prin fapte deosebite în timpul războiului cu Bactria, apreciate favorabil de rege. Se spune însă că Menon s-ar fi sinucis, într-un moment foarte convenabil pentru ambiţioasa sa soţie; frumuseţea, cat şi personalitatea ei deosebită l-au captivat pe Ninus, care s-a căsătorit imediat cu ea. Dar Ninus a mai trăit numai până când au avut un fiu – Ninyas – şi apoi a murit, lăsând-o pe Semiramida împărăteasă a unui teritoriu imens. Ea i-a făcut soţului funeralii impresionante, înmormântându-l sub un turn enorm, foarte înalt, monument tipic pentru marile construcţii, pe care ea a poruncit să fie ridicate în Babilon.
Devenită regină, Semiramida a iniţiat reconstrucţia Babilonului; palate, temple şi diguri călăuzeau apele Eufratului, opere ce au fost elogiate de Herodot. Unele tradiţii au asociat-o faimoaselor „grădini suspendate”, deşi unii au sugerat că acestea au fost construite la porunca lui Nabucodonosor pentru o soţie favorită care tânjea după patria ei înverzită.
După ce şi-a reorganizat propria-i ţară, Semiramida a simţit dorinţa de a reorganiza şi ţările vecine. Armatele ei au invadat Egiptul, Etiopia şi Libia; nemaiavând ce cuceri în acea parte a lumii, ea s-a întors către India mai târziu. Se spune că Semiramida avea o armată care număra 3.000.000 de soldaţi, 500.000 de cai, 100.000 de care şi 2.000 de corăbii. Poate că cifrele au fost exagerate, dar totuşi se crede că armata Semiramidei a fost cea mai impresionantă forţă din antichitate.
După ce a mai purtat şi alte războaie contra mezilor şi perşilor, Semiramida, în mod subit, după 41 de ani de domnie, a abdicat în favoarea fiului ei, Ninyas şi apoi a dispărut. Poporul credea că s-a transformat într-un porumbel şi a zburat în cer, sugerând că, asemenea lui Ilie, aproape în acelaşi secol, ar fi fost luată la bordul unei nave spaţiale. Dispariţia sa este similară cu plecarea în cer a lui Apollonius din Tyana – în anul 98 d.Ch. – care apoi a fost venerat ca zeu timp de secole întregi. Semiramida a fost adorată şi ea mult timp ca zeiţă, fiind considerată de babilonieni o încarnare a lui Ishtar – zeiţa Iubirii – identificată cu planeta Venus.
Despre numele Semiramidei – consemnat în texte vechi ca Sammuramat sau „Sama-ramos” – se spune că ar semnifica „Semnul Divin”, „Steagul celui Prea înalt”, Elohim, Stăpânul Ceresc, care au fost probabil cu toţii nişte fiinţe venite din spaţiu. Emblema ei – figura unui porumbel înconjurat de un iris – ne aduce aminte de Os-Iris din Egipt, fiind similară reprezentării egiptene „Ochiul lui Horus”, care simboliza nava spaţială. În limbile semite cuvântul „Sam” însemna „Soare” şi astfel se deduce că Semiramida ar fi avut o legătură strânsă cu Soarele, făcându-ne să presupunem astfel că şi ea a fost o „celestă”; în reprezentările antice, regina era însoţită de discul solar înaripat al Asiriei, care mai târziu l-a simbolizat şi pe marele zeu persan Ahura-Mazda.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
În jurul anului 800 î.Ch., în Babilon domnea cea mai mare regină din întreaga Antichitate – Sammuramat, cunoscută astăzi sub numele de Semiramida, a cărei admiraţie încântă şi astăzi.
