Care este cea mai mică frântură de timp posibilă? Clipita?

499

Ce anume este timpul? La început, poate părea o întrebare ciudată, dar în realitate noi nu ne gândim niciodată la timpul în sine, ci îl măsurăm în funcţie de alte lucruri. De exemplu, toţi folosim cuvântul „acum”. „Acum” este momentul prezent, clipa în care viitorul se transformă în trecut, dar cât de lung este „acum” ca timp? Cât este de „lat”? Este o zecime de secundă, o nanosecundă (a o suta milioana parte dintr-o secundă) sau o picosecundă (a o mia parte dintr-o nanosecundă – echivalentul unei singure secunde în 30 000 de ani)? Aşadar, „acum” acesta există cu adevărat sau noi doar încercăm să dăm viaţă la ceva ce nu există – în sensul în care simţurile sau filozofia noastră ne spun că un lucru există? Există de fapt un „acum” continuu, nu un punct imaginar care se mişcă la fiecare secundă dinspre trecut înspre viitor.

Trebuie să presupunem că punctul care reprezintă „acum” constă din cea mai mică frântură de timp posibilă, un interval care nu mai poate fi divizat. În termeni practici, trebuie să fie cel mai mic fragment de timp care poate fi măsurat cu instrumente fizice. Acesta este un ciclu (sau o frecvenţă) a tranziţiei între cele două niveluri ale stării fundamentale a atomului de cesiu dintr-un ceas atomic. El reprezintă 1/9192631770 dintr-o secundă, adică aproximativ o nanosecundă. Asta nu înseamnă că, în teorie, timpul nu poate fi măsurat şi în intervale mai mici.

Fizicianul american John Wheeler a propus, mai în glumă, mai în serios, o unitate pe care a numit-o „clipită”. Aceasta este intervalul de timp de care are nevoie lumina pentru a parcurge a milioana miliarda miliarda parte dintr-o secundă. Deşi imposibil de măsurat, acest interval incredibil de mic este calculat ca 1/1 şi 43 de zerouri dintr-o secundă. E posibil ca, la aceste dimensiuni infinitezimale, să descoperim cea mai mică „particulă” de timp?