Pentru ce aveau hinduşii, acum câteva mii de ani, unităţi de milisecunde? Foloseau ei fizica nucleară?

2.325 vizualizari

fizica nuclearaCărţile brahmane prezintă o curioasă diviziune de timp. Siddhanta-Ciromani, de exemplu, subdivizează ora până se ajunge la o unitate limită, truti, echivalând cu 0,33750 de secunde. Hinduşii nu pot explica de ce o atât de mică fracţiune de secundă era necesară în antichitate şi nimeni nu ştie cum putea fi ea măsurată fără instrumente de precizie.

În opinia lui Pandit Kanniah, yoghin din Ambattur, Madras, măsura de timp a brahmanilor era Ia origine sexagenară. El a citat, ca sursă de informaţie, Brihath Sathaka şi alte documente sanscrite. În timpurile vechi, ziua era divizată în 60 de kala, egale fiecare cu 24 de minute, subdivizate în 60 de vikala, echivalând fiecare cu 24 de secunde. Urma apoi o altă subdiviziune de timp sexagesimală, în para, tatpara, vitatpara, ima şi, în final, kashta, care reprezentau 1/300.000.000 de secunde. Hinduşii nu au fost niciodată nişte oameni grăbiţi şi ne întrebăm la ce puteau folosi brahmanii aceste fracţiuni de microsecunde!  Se zice că savanţii brahmani erau contrânşi să respecte această tradiţie, dar că nu îi înţelegeau sensul. Acest mod de calcul al timpului este o amintire populară a unei înalte civilizaţii tehnice?

Fără instrumente foarte sensibile permiţând perceperea sa, kashta – 1/300.000.000 de secunde – ar fi absolut fără semnificaţie. Cu toate acestea este remarcabil că subdiviziunea în cauză (3 + 10 secunde) este o măsură orară foarte apropiată de viaţa unor mezoni şi hiperoni. Acest fapt poate susţine ipoteza îndrăzneaţă potrivit căreia ştiinţa fizică nucleară nu este nouă.