Care e diferenţa dintre un politician şi un psihopat? Niciuna!


politician psihopat„Politicienii sunt mai predispusi decât oamenii obişnuiţi să fie sociopați. Cred că nu aţi găsi niciun expert în domeniul sociopatiei / psihopatiei care ar contesta acest lucru” (Dr. Martha Stout, psiholog si fost instructor de clinica la Harvard Medical School).

În urmă cu douăzeci de ani, un ziar şi-a pus întrebarea: „Care este diferența dintre un politician și un psihopat?” (vedeţi ziarul „The Independent” din 1996). Răspunsul, atunci și acum, rămâne același: niciuna. Nu există nicio diferență între psihopați și politicieni. Şi asta pentru că politicienii îşi mint alegătorii, favorizează elita corporatistă, răspund la comenzile miliardarilor şi ale celor din complexul militaro-industrial şi uită cu adevărat de cetăţenii obişnuiţi. Sau, dacă îşi aduc aminte de cetăţeni, o fac doar pentru propriul interes electoral.

Atât psihopații, cât și politicienii au tendinta de a fi egoişti, duri, îi folosesc pe alţii fără milă, sunt mincinoşi iresponsabili şi patologici, superficiali şi lipsiţi de remușcări. Politicienii carismatici, asemenea psihopaților penali, nu acceptă vreo responsabilitate pentru acțiunile lor, au un sentiment ridicat de auto-stimă, sunt instabili cronici, au un stil de viață social deviant, au nevoie de stimulare constantă, un stil de viață parazitar și oferă obiective nerealiste.

Psihopaţii politici provin din acelaşi aluat ca şi psihopaţii obişnuiţi; astfel de lideri, până în final, creează „patocraţii” – societăţi totalitare aplecate spre putere, control și distrugerea libertății, în general. Odată ce psihopaţii câștigă putere, rezultatul este, de obicei, o anumită formă de guvernare totalitar sau patocraţie. Cu alte cuvinte, alegerea unui psihopat în funcții publice este echivalentul unui harakiri naţional, cu un act de auto-anihilare, de auto-distrugere și de suicid.

Oamenii, cetăţenii obişnuiţi, trebuie să ştie că libertăţile noastre nu ni le dau politicienii sau guvernanţii; noi ne naştem cu libertăţile, care ne ne sunt inerente şi ar trebui să fie inviolabile. Scopul desemnat al unui guvern nu este acela de a ne amenința sau submina libertățile noastre, ci pentru a le proteja. Trebuie să înţelegem acest lucru şi nu trebuie să mai permitem psihopaţilor politici să ne mai conducă asemenea sclavilor, aşa cum, din păcate, istoria ne-a demonstrat de-atâtea ori.


Lasă un comentariu