Evelina era o fată singură, care locuia într-o garsioneră din oraş (nu contează care oraş). Iar ceea ce i s-a întâmplat ei în acea zi a fost pentru ea un… curat ghinion! N-am să intru în detalii plictisitoare, aşa că am să vă spun pe scurt întreaga poveste.
La ora 2 noaptea, se trezi căci o sună telefonul. La capătul celălalt era o voce de bărbat care întrebă sfios: „Diana?”. Evelina, aproape dormind, răspunse: „Nu! Dar cine e?” Bărbatul se bâlbăi: „A, mă scuzaţi! Cred că e o greşeală!” Şi închise brusc telefonul. Dar, odată sculată, Evelina nu mai putu dormi până dimineaţă.
La ora 6 dimineaţă, sună ceasul. Evelina trebuia să se ducă la servici. Se sculă, iar primul lucru pe care îl făcu a fost acela să se ducă la baie. Acolo, însă, alunecă pe gresie şi căzu. În cădere, nu păţise mai nimic, numai că-şi sclintise mâna. O durea foarte tare!
Se duse în bucătărie să-şi facă o cafea. Când să ia ceaşca să bea, întrucât durerea de la mână nu-i trecuse deloc, vărsă nişte cafea pe haine! Ajunse din nou la baie să se schimbe şi să facă un duş. În mijlocul duşului, se întâmplă ceva ce nu mai avuse parte până atunci: se întrerupse curentul electric! Termină cu chiu cu vai duşul pe întuneric şi se duse să se îmbrace pentru servici. Nu se simţea deloc bine: era obosită, pentru că nu dormise noaptea, o durea mâna în continuare şi era şi în puţină întârziere pentru servici. Deja şirul ghinioanelor din acea zi începuse…
Când să iasă din casă, îşi dădu seama că nu-şi mai găseşte uşa de la apartament! O căută disperată timp de un sfert de oră, dar nimic! Cum să plece, lăsând garsoniera deschisă!? Nu ştia ce să facă… deja era la capătul răbdărilor! Totuşi, îşi luă inima în dinţi şi plecă aşa, dar nu înainte de a o ruga pe vecina de alături să arunce câte un ochi şi la garsoniera ei.
Se duse la prima staţie de tramvai, însă aici ghinionul nu o lăsă deloc. Cu circa o sută de metri înainte de staţie, se formă o coadă imensă de tramvaie. Află şi motivul: o pană generalizată de curent electric în zonă. Nu mai stă pe gânduri, şi femeia hotărî să ia un taxi, pentru a nu întârzia la serviciu. Însă, pe drum se întâmplă un şi mai mare nenoroc: taxiu-ul avu o pană de cauciuc!
E clar, ziua respectivă întreg Universul se întorsese împotriva Evelinei! Cu câteva nuanţări, povestea aceasta este una adevărată. Probabil că mulţi dintre voi aţi trăit situaţii asemănătoare: aţi avut impresia că într-o zi totul v-a mers pe dos, de parcă întreg ghinionul s-a revărsat asupra voastră. De fapt, ce s-a întâmplat? De ce, câteodată, într-o perioadă scurtă de timp (câteva ore, o zi sau câteva zile), lucrurile ne merg atât de prost, de parcă cineva ne-ar face în ciudă? În mod normal, într-o zi, avem parte şi de lucruri bune, dar şi de ghinioane; adică, totul se combină, conform legii probabilităţii.
Ce se întâmplă totuşi în zilele cu ghinion total!? Eu am o teorie, o ipoteză, ca să zic aşa. Trăim într-un Univers holografic, într-un program (software). Softul este aproape perfect; aleator, ni se întâmplă şi lucruri care le percepem ca fiind bune, dar şi lucruri ce le percepem a fi rele. Dar, câteodată softul mai dă rateuri, din cauza hardware-ului, sau a unor „viruşi”. Şi atunci, apar anormalităţile acestea, ca şirul de ghinioane dintr-o singură zi. Gândiţi-vă la această ipoteză… nu e imposibilă!
Vă invit, de asemenea, să revedeţi un articol pe această temă scris în 2013: Dumnezeu există şi este un programator cosmic de calculator…iar întreg Universul nostru este pixelat!