Au existat două „Entităţi Superioare”: un Dumnezeu războinic şi răzbunător (ca în Vechiul Testament) şi un Dumnezeu iubitor (ca în Noul Testament)? Cel puţin aşa spun cainiţii…
Există o ciudată şi rară carte, pe nume „Înalţarea Sfântului Pavel“ şi care reprezenta Evanghelia sectei cainiţilor, apărută în anul 159 î.Hr. Cainiţii susţineau existenţa a două entităţi antagonice, inteligenţa binefăcătoare şi cea malefică. Iniţial, Adam şi Eva avuseseră doi fii: Abel şi Cain. Abel, supus creatorului Pământului, era considerat ca fiind zămislit de un Dumnezeu numit Ister. Dimpotrivă, Cain fusese zămislit de înţelepciune, principiul superior, aşa că trebuia venerat ca cel dintâi dintre înţelepţi.
După cainiţi, dintre toţi apostolii lui Hristos, numai Iuda cunoştea marea taina a Facerii şi tocmai din acest motiv l-a dat pe mâinile duşmanilor pe Hristos, cel care voia să-i împace pe oameni cu Dumnezeu (Ister). In opinia lor, Iisus ar fi fost cu adevărat Mesia numai dacă ar fi predicat vrăjmăşia, aşa cum anunţase la început, nu dragostea, un sentiment considerat de cainiţi ca fiind absolut detestabil. Conform concepţiei lor, Abel poartă caracteristicile acestui Dumnezeu (Ister) şi anume, bunătatea, dragostea, înţelegerea, compasiunea, de unde deducem că el este un Dumnezeu al iubirii, în timp ce, celalalt Dumnezeu este unul al vrăjmăşiei, al pedepsei.
Aceasta este şi deosebirea care apare între cei doi Dumnezei pe care ni-i prezintă Vechiul respectiv Noul Testament. În Vechiul Testament apare un Dumnezeu rece şi răzbunător, care foloseşte forţa pentru a se face ascultat şi respectat, iar în Noul Testament, unul al iubirii pe care îl face cunoscut Iisus oamenilor.
Entitatea ce apare în Vechiul Testament este acea entitate înţeleaptă, dar lipsită de iubire, capabilă să creeze, dar neputând să ofere creaţiei sale sentimentul de dragoste, ci doar înţelepciune, ştiinţă. Este descrierea perfectă a entităţii ale cărei caracteristici le-ar fi preluat Cain. Cainiţii care considerau sentimentul de dragoste ca fiind execrabil, îl considerau exact din acest motiv pe Cain superior fiinţei Abel şi li se pare normal ca o fiinţă superioară să înlăture pe o alta inferioară, considerată ca fiind veriga slabă.
Problema stă însă, exact invers. Abel reprezintă normalitatea, urmarea cursului firesc al naturii, iar Cain, anormalitatea, intervenţia în cursul firesc al evoluţiei naturale, crearea artificialului.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Există o ciudată şi rară carte, pe nume „Înalţarea Sfântului Pavel“ şi care reprezenta Evanghelia sectei cainiţilor, apărută în anul 159 î.Hr. Cainiţii susţineau existenţa a două entităţi antagonice, inteligenţa binefăcătoare şi cea malefică. Iniţial, Adam şi Eva avuseseră doi fii: Abel şi Cain. Abel, supus creatorului Pământului, era considerat ca fiind zămislit de un Dumnezeu numit Ister. Dimpotrivă, Cain fusese zămislit de înţelepciune, principiul superior, aşa că trebuia venerat ca cel dintâi dintre înţelepţi.
