S-a vorbit mult despre faptul că Nostradamus ar fi profeţit prăbuşirea turnurilor gemene din New York, în cadrul atentatului terorist de pe 11 septembrie 2001. Dar profeţia apare mai clar într-o lucrare mai puţin cunoscută, despre care vom vorbi în cadrul acestui articol.
Cu multe secole în urmă, ar fi trăit un mitic călugăr benedictin cunoscut sub numele de Ioan de la Ierusalim, despre care se susţine că ar fi fost unul dintre inspiratorii Ordinului Templierilor şi că ar fi trăit 20 de ani în Ţara Sfântă. A ajuns vestit când s-a publicat conţinutul unui manuscris, se pare că din secolul al XVI-lea, găsit la mănăstirea din Zagorsk (Moscova), care ar fi o copie a Cărţii profeţiilor, scrisă de el. În această lucrare, în capitolele 28 şi 29, el acordă o enormă importanţă distrugerii „turnurilor Babel”, construite de cei puternici, identificându-i pe atacatori ca fiind cei cărora „li se vor lua drepturile şi vor fi alungaţi departe de turnurile Babel ale bogăţiei”. Despre aceştia se spune că „vor asculta predicile răzbunării şi se vor arunca asupra trufaşelor turnuri, indicând astfel, începutul invaziilor barbare. Mai departe susţine că incendierea acestor turnuri va surveni în timp ce „evreii şi fiii lui Allah vor lupta în ţara lui Hristos” şi încheie anunţând un război mondial. Atunci, moartea va înainta prin toată lumea ca un stindard al noilor vremuri.
Vestitul turn Babel din Biblie, asociat cu amestecul limbilor, pare un simbol precis care se potriveşte cu Turnurile Gemene, adevărat centru al comerţului mondial şi loc în care, până în momentul distrugerii sale, se vorbeau zilnic foarte multe limbi, probabil mai multe decât în oricare alt loc de pe pământ, cu excepţia clădirii ONU, aflată în apropiere. Mai mult, este curios că Ioan se referă întotdeauna la acest simbol la plural, întrucât vorbeşte de mai mult de un turn.
Putem chiar să găsim o aluzie simbolică la această catastrofa în cea mai cunoscută profeţie, întinsa viziune pe care o descrie Sfanţul Ioan în Apocalipsă. În capitolul 18, el foloseşte ca simbol imaginea a ceea ce în vremea sa era marea piaţă internaţională şi cea a societăţii bogate şi cosmopolite, „Marele Babilon”, care ne aminteşte de World Trade Center, modernul Centru al Comerţului Mondial:
„Într-o singură zi va fi mistuit de flăcări… Vor plânge şi se vor văieta după ea regii Pământului când vor vedea fumăraia pârjolirii ei, zicând: Vai, vai de de marea cetate a Babilonului, vai de puternicul oraş! Pedeapsa ta a venit într-un ceas… Iar negustorii de pe tot Pământul plâng şi o jelesc… Cei care s-au îmbogăţit de pe urma ei, căpitanii corăbiilor şi toţi cei care călătoresc pe mare, se vor opri la depărtare, plângând şi jeluindu-se… Într-un singur ceas, a fost nimicită atâta bogăţie… Şi au strigat, privind la fumăraia pârjolului: Ce oraş se va asemui vreodată cu marea cetate?… Vai de marea cetate, din bogăţia căreia s-au înavuţit toţi cei care aveau corăbii pe mări! într-un ceas a rămas pustie”.
În acest text, vizionarul din Patmos, pe care îl identificăm ca fiind Sfanţul Ioan, repetă de mai multe ori anumite imagini pe care le mai avem încă înregistrate în inconştientul nostru: fumăraia incendiului, faptul că distrugerea se întâmplă într-o oră – o repetă de trei ori în timp ce aceia care o privesc plâng pentru ea, şi că este un mare oraş fără asemănare în lume, simbol al puterii, al bogăţiei, al luxului şi al plăcerilor. De asemenea, susţine că acest oraş se simţea invulnerabil „pentru că spune în sinea sa: stau ca o Regină şi plâns nu voi vedea în veci“. De asemenea, îi menţionează în repetate rânduri pe căpitanii şi pasagerii corăbiilor, care erau cel mai important mijloc de transport în vremea sa, acum înlocuite de avioane, oprite zile întregi împreună cu pasagerii lor, fără a putea intra în New York sau pleca de acolo. Nu ne mai rămâne decât să adăugăm că, după mulţi vizionari creştini şi interpreţi moderni ai Bibliei, Statele Unite ar fi acest „Mare Babilon“, iar New Yorkul ar fi epicentrul său.