Site de secrete, stiinta si metafizica

Astronomia şi fizica nu sunt necesare mântuirii omului…De aceea, Biblia nu pune accent pe ştiinţă

29 6

Conform lui Augustin, marele părinte timpuriu al Bisericii Creştine, scriitorii Vechiului şi Noului Testament au fost conştienţi de adevărurile astronomiei, dar nu au pus accent pe acest lucru:

“Deci să spunem pe scurt, discutând despre forma raiului, că autorii noştri ştiau adevărul, dar Duhul Sfânt nu dorea ca oamenii să ştie lucruri care nu sunt necesare nimănui pentru mântuire.”

În gândirea lui Augustin, scopul Bibliei nu era cel de a propune teorii astronomice, de vreme ce acestea nici nu ar fi fost înţelese de marea masă a populaţiei, ci mai degrabă să le explice oamenilor calea mântuirii. Exista, astfel, acest principiu al „adaptării”, cum a ajuns să fie numit, în care Dumnezeu „se acomoda”, se adapta la nivelul cititorilor textului biblic. Din acest motiv, este nepotrivit să se folosească pasaje din Biblie ca să-i înveţe pe oameni astronomie: Biblia a fost scrisă în scopul mântuirii, nu al astronomiei, ea spunând „cum să mergi în ceruri, nu cum merg cerurile”.

Acest principiu al adaptării a fost dominant şi în scrierile lui Calvin şi în cele ale filosofilor naturalişti protestanţi. După cum spune Calvin, Moise „şi-a adaptat scrierea pentru folosul comun”. Biblia era o „carte pentru mireni” şi „cel care învaţă astronomie şi alte arte obscure să se ducă în altă parte.”

“Duhul Sfânt nu a avut intenţia să-i învăţe [pe oameni] astronomie; iar când şi-a propus să educe şi să fie pe înţelesul celor mai simple şi mai needucate persoane, s-a folosit de limba populară prin Moise şi alţi profeţi… Duhul Sfânt vorbeşte mai degrabă copilăreşte decât de neînţeles pentru cei umili şi neînvăţaţi.”

Edward Wright a preluat această temă când a scris prefaţa lucrării lui William Gilbert, De Magnete (1600), prima contribuţie originală majoră la ştiinţa modernă publicată în Anglia. Susţinând, în prefaţa lui, ideea mişcării Pământului pe care o prezenta Gilbert, Wright explica faptul că Moise nu intenţionase niciodată să expună teorii matematice şi fizice, ci mai degrabă „să se adapteze la înţelegerea şi modul de vorbire al oamenilor obişnuiţi”.

John Wilkins (1614-1672), membru fondator al Societăţii Regale din Anglia, care în scrierile sale a făcut numeroase referiri la comentariile lui Calvin, susţinea că:

“Ar fi o fericire dacă am putea scuti Scriptura de controversele filosofice; dacă ne-am mulţumi să o lăsăm să fie perfectă pentru scopul ei iniţial, ca regulă a credinţei şi supunerii noastre, iar nu să tragem de ea ca să fie judecătoarea adevărurilor naturale aşa cum vor fi ele descoperite de căutarea noastră şi de experienţă”.

Wilkins se opunea total celor care „caută secrete ale naturii în cuvintele Scripturii, sau care îi analizează expresiile cu regulile exacte ale filosof iei”, spunându-ne că nu a găsit nici aristotelismul, nici copernicanismul în Biblie, care nu exprimă lucrurile aşa „cum sunt în ele însele, ci după aparenţele lor şi cum sunt concepute în opinia publică”.

Când Kepler, luteran fidel, a scris New Astronomy (1609), el argumenta că scriitorii biblici îşi adaptaseră povestirile la puterea de înţelegere a oamenilor. Deci, atunci când Ecleziastul (1,5) spune că „soarele răsare, soarele apune şi se zoreşte către locul lui ca să răsară iarăşi”, Kepler comentează că „Legenda vieţii este mereu aceeaşi; nu e nimic nou sub soare. Nu primeşti indicaţii în chestiunile fizice [din Biblie]. Mesajul este unul moral…”

Citește și

Utilizăm cookie-urile pentru a îmbunătăţi funcţionalitatea site-urilor noastre, pentru a te ajuta să navighezi mai eficient de la o pagină la alta, pentru a memora preferinţele tale şi, în general, pentru a îmbunătăţi experienţa utilizatorilor. Accept Cititi mai multe

Politica de intimitate si Cookie