Artefacte uluitoare din întreaga lume arată că civilizaţia umană e veche de milioane de ani, contrar faţă de ceea ce ne învaţă arheologii şi antropologii

  •  
  •  
  •  
  •  

artefacte 5Teoria conform căreia în cursul preistoriei s-ar fi dezvoltat civilizaţii evoluate datează din secolul al XIX-lea. Partizanii ei se bazează pe unele descoperiri arheologice neobişnuite şi, uneori, inexplicabile. Totuşi, oamenii de ştiinţă din ziua de astăzi sunt sceptici. Cu toate acestea, numărul şi diversitatea acestor mărturii constituie un catalog surprinzător de fapte şi obiecte curioase:

♦ În 1822, englezul Gideon Mantell, de profesie chirurg şi geolog amator, enumera într-o carte câteva descoperiri stranii. Se referă, spre exemplu, la un referat întocmit de un anume M. Leisky din Hamburg în 1791. Acest personaj a găsit într-o bucată de silex un „ac străvechi din bronz”. Mantell citează, de asemenea, cazul unui danez din Grinoe care ar fi găsit o sută douăzeci şi şase de monede de argint în fragmente de silex.

♦ În 1831, The American Journal of Science and Arts menţiona strania descoperire efectuată într-o carieră de marmură situată la câţiva kilometri în nord-vestul Philadelphiei. Vrând să taie un bloc cubic cu latura de un metru, muncitorii au zărit o inscripţie care semăna cu literele NI.

♦ Pe 24 decembrie 1851, ziarul Times din Londra cita cazul unui miner care aducea din regiunile aurifere din California un bloc enorm de cuarţ plin cu pepite. Când, din neatenţie, a scăpat bolovanul pe jos şi acesta s-a spart, omul a descoperit în centrul bolovanului un cui de fier.

♦ În iunie 1852, Scientific American făcea apel la cititori să identifice o descoperire care avusese loc cu un an în urmă, lângă Dorchester, din Massachusetts. În mijlocul unui bloc de piatră pe care-l aruncaseră în aer, nişte mineri găsiseră un recipient în formă de clopot spart în două. Obiectul, care măsura zece centimetri înălţime, cincisprezece lăţime, la bază, şi cinci, în partea superioară, i-a pus în încurcătură pe anticarii din regiune. S-a crezut că era vorba de o narghilea rătăcită în zonă de unul dintre căpitanii de cursă lungă care se stabiliseră în acea epocă în împrejurimi.

♦ În 1853, într-o carieră de gresie din regiunea Zanesville, Ohio, au fost descoperite osemintele unei femei al cărei corp îşi imprimase amprenta în piatră. Un ziar din localitate menţiona în plus o cavitate adiacentă care pare să fi fost săpată de om.

♦ În toamna lui 1868, James Parsons şi fiii săi extrăgeau cărbune dintr-o mină din Ohio, când, în urma unei prăbuşiri de teren, a ieşit la iveală un superb zid de ardezie pe care erau gravate douăzeci şi cinci de hieroglife. Specialiştii nu au reuşit să identifice înţelesul şi originea acestor simboluri.

♦ În 1877, locuitorii din Eureka, Nevada, au devenit pasionaţi de o descoperire macabră: oasele unui picior uman, parţial încastrate în cuarţit. După cât se părea, piciorul era al unui gigant, pentru că măsura un metru de la genunchi până la vârful degetelor de la picioare.

♦ Într-un articol publicat în 1883, în American Antiquarian, J.Q. Adams menţiona descoperirea unui degetar de cusut într-un fragment de lignit într-o mină de cărbune din Colorado.

♦ În iunie 1891, o locuitoare din Morrisonville, Illinois, a avut surpriza să descopere un lanţ de aur de douăzeci şi cinci de centimetri, în bucata de cărbune pe care voia s-o arunce în foc. Cotidianul local a făcut următorul comentariu: „Iată ce trebuie să le dea de gândit studenţilor la arheologie cărora le place să-şi chinuiască mintea întrebându-se cum s-a format Pământul; ei nu încetează să se mire constatând că din măruntaiele Terrei continuă să se ivească obiectele cele mai stranii”.


  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un comentariu