Afacerea Glozel: cea mai bizară scriere a atlanţilor

Un ţăran descoperă primul document scris din istoria omenirii!

În luna martie a anului 1924, marile ziare pariziene relatau, sub titluri groase, despre senzaţionala descoperire arheologică făcută în mica localitate Glozel: ţăranul Fradin scosese întâmplător din pământ, cu sapa, în timp ce-şi lucra grădina, o sumedenie de obiecte preistorice – unelte de silex, fragmente de piatră gravată, oase, vase din ceramică, precum şi tăbliţe din lut ars, pe care se afla un text scris cu caractere enigmatice. Arheologul dr. Morlet a plecat imediat la Glozel şi a făcut o primă datare a pieselor, acordându-le o vechime de cel puţin 10 000 de ani. Concluzia era limpede: pe teritoriul Franţei fusese găsit primul document scris din istoria omenirii.

Atlanţii, sau strămoşii celţilor, etruscilor şi egiptenilor?

Speculaţiile nu au întârziaţ să apară. Cine erau autorii acestei prime scrieri apărută cu multe milenii înaintea celui mai vechi alfabet cunoscut? S-au făcut multe presupuneri: erau atlanţii, ba strămoşii celţilor – emigraţi mai apoi în… America, sau strămoşii etruscilor, ori ai egiptenilor. Au intervenit în discuţie şi istoricii de artă, care au văzut în gravurile de pe fragmentele de piatră, capodopere aflate pe acelaşi plan cu picturile rupestre. Oricum, importanţa ştiinţifică a descoperirii era uriaşă, ea venind să arate că Homo Sapiens inventase scrisul şi gândea perfect abstract încă din vremea când locuia în caverne.

Dr. Morlet dă în judecată un ziar care îi ironiza descoperirile

Sigur, erau mai mulţi sceptici, ei îndoindu-se asupra valabilităţii datării obiectelor, ba chiar şi asupra autenticităţii acestora. S-a născut astfel o polemică uriaşă. Unii erau partizanii doctorului Morlet, alţii puneau sub semnul întrebării posibilitatea ca oamenii să fi cunoscut scrisul în timpuri atât de îndepărtate. Discuţiile au luat, la un moment dat, o turnură neobişnuită. Dr. Morlet, simţindu-se ofensat de un articol publicat în 1928 de cotidianul „Le Figaro”, în care erau ridiculizate datările sale făcute la Glozel, a chemat redacţia în judecată. Aşa a început una dintre cele mai bizare afaceri judiciare cunoscută până acum.

Începe procesul…

Cum era şi firesc, judecătorul de instrucţie a dispus mai întâi punerea în siguranţă a pieselor în cauză, precum şi a altora ce s-ar fi putut afla la familia Fradin. Jandarmii au procedat la o percheziţie, au confiscat tot ce li s-a părut a fi obiect antic şi au trimis piesele la tribunal. A fost apoi numită o comisie de expertiză, alcătuită din specialişti de la Sorbona şi College de France. Raportul de expertiză, privind datarea, nu a fost prea concludent, dar el conţinea totuşi câteva observaţii care dădeau de gândit.

Specialiştii observaseră la microscop pe feţele tabletelor, amprentele fine lăsate în lut de contactul cu o ţesătură de bumbac, peste care se zăreau urmele părului unei pensule. Pe o altă tăbliţă se distingeau amprente digitale. În fine, experţii nu au găsit nicio urmă de contact cu rădăcini, cu viermi, sau alt element biologic sau geologic, frecvent în cazul obiectelor vechi dezgropate din pământ. Procesul a durat cât a durat, încheindu-se cu o hotârâre judecătorească, echivocă, ce nu dădea dreptate nici doctorului Morlet şi nici ziarului pârât.

O nouă analiză a tăbliţelor scoate în evidenţă falsul

Dar istoria nu se terminase. Afacerea a reizbucnit în preajma celui de al doilea război mondial, când, din iniţiativa prefectului local (care dorea popularitate în alegeri) urma să fie amenajat la Glozel un muzeu… naţional. De astă dată a intrat în acţiune opoziţia, interesată să-şi discrediteze adversarul, angajat pe un teren necunoscut. Nu a fost intentat niciun proces judiciar, dar experţii au fost din nou chemaţi. Tehnicile de investigaţie evoluaseră în timp fiind intrate în practică metode fine de analize fizico-chimice, biologice etc. Raportul, publicat de marile cotidiene franceze, reluat pe presa internaţională şi publicaţiile de specialitate, era categoric: urmele de clorofilă lăsate pe tablete indicau contactul cu plante conservate de 10 ani; în lut existau urme microscopice de ţesături de lână şi bumbac prelucrate şi vopsite cu substanţe chimice moderne; tabletele se degradau sub influenţa umezelei în câteva zile; ba, mai mult, într-o tabletă s-a găsit o gaură făcută cu un cui, în care a fost introdus un rizom de ferigă (lipit acolo cu lut de altă provenienţă decât cea a materiei suportului scrierilor).

În sfârşit, spre a completa tabloul falsului acum dovedit, experţii au analizat comparativ lutul tabletelor cu cel găsit de jandarmi într-o crăticioară aruncată în podul casei lui Fradin. Rezultatul: materialele erau identice.

Dar cine era autorul imposturii? Semianalfabetul Fradin, bătăiosul dr. Morlet, sau altcineva? Până să fie elucidat acest mister, a izbucnit războiul şi intâmplarea a fost uitată. De altfel, în viitoarea conflagraţiei, au dispărut şi cei care ar mai fi putut da relaţii în acest subiect, inclusiv doctorul Salomon Reinach, sprijinitorul cel mai activ al datării doctorului Morlet.

Scrisul de pe tăbliţe…un ghiveci din toate alfabetele moderne

Şi acum epilogul. Nu demult, un specialist în istoria scrisului, studiind falsele tăbliţe de la Glozel, păstrate ca o mostră de mistificare a adevărului istoric, a descoperit că „textul” acestora conţine în fapt şiruri de semne amestecate din alfabetele moderne, semne lapidare greceşti, latine şi gotice, caractere scoase de pe Stela lui Hiram şi „pendulul lui Solomon”, din alfabetele etrusc, lycian şi fenician, precum şi hieroglife egiptene şi chinezeşti. Era ca şi cum un bun cunoscător al istoriei scrisului s-ar fi amuzat, încercând să joace o farsă colegilor săi arheologi. Şi le-a jucat-o!

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.