Într-un articol apărut în numărul din august 1940 al revistei National Geographic, se vorbeşte despre mai multe persoane care au dispărut fără urmă în catacombele din Malta. Citez din articol:
* Multe pasaje subterane, inclusiv catacombele antice, fac acum parte din fortificațiile și sistemul de apărare al insulei. Unele zone subterane au servit drept case pentru săraci. Oamenii preistorici au construit temple în aceste catacombe. Într-o groapă de lângă un altar de sacrificiu, se găsesc mii de schelete umane. Guvernul Maltei a închis intrările în aceste tuneluri după ce mai mulţi copii de la școli și profesorii lor s-au pierdut în labirint în timpul unui tur de studii și nu s-au mai întors.
Totuși, povestea merge mult mai „adânc”, decât indică articolul din „National Geographic”. Alte surse spun că aproximativ 30 de copii au dispărut în aceste catacombe și că, atunci când „Hypogeum” (Hal Saflieni Hypogeum) a fost descoperit pentru prima dată, au fost găsite, de asemenea, aproape 30.000 de schelete umane de bărbați, femei și copii (victime ale sacrificiilor antice către „zeii din lumea subterană”, realizate de o veche rasă neolitică).
Un articol scris de domnișoara Lois Jessup, la acea vreme angajată a Ambasadei Britanice și ulterior secretară pentru New York Saucer Information Bureau (NYSIB), a apărut într-un număr vechi al revistei „Borderland Science”, fragmentul fiind ulterior retipărit integral în cartea lui Dr. Allen „Enigma fantastique”.
Domnișoara Jessup a susținut că a vizitat Malta și Hypogeum, cu puţin timp înainte de dispariția tragică a copiilor și la scurt timp după aceea. Ea a descris cum, la prima ei vizită la catacombe, l-a convins în cele din urmă pe ghid să-i permită să investigheze una dintre așa-numitele „camere funerare” situate în ultima cameră din al treilea nivel subteran. Ghidul părea să cunoască ceva ce femeia nu știa, dar în cele din urmă a consimțit și i-a spus că poate intra pe „propriu risc”. În timp ce făcea asta, femeia, cu lumânarea în mână și eşarfa ei folosită ca frânghie de ghidare pentru prietenii care o urmau în spate, s-a târâit printr-un mic pasaj și, în cele din urmă, a ieșit într-o cavernă mare, unde s-a trezit pe o margine a unei prăpăstii foarte mari, aparent, fără fund. În partea cealaltă a prăpastiei se afla o altă margine care părea să conducă la o ușă sau un tunel din peretele îndepărtat.
Din acest tunel inferior din partea îndepărtată a prăpastiei – susţine domnişoara Jessup – au ieșit mai multe creaturi foarte mari, de formă umanoidă, dar complet acoperite cu păr din cap până la picioare. Observând-o pe femeie, creaturile și-au ridicat brațele în direcția ei, moment în care un curent puternic a început să sufle prin cavernă, stingându-i lumânarea. Panicată, ea şi celelalte persoane s-au reîntors în pasajul şi camera iniţială din care au venit.
După aproximativ o săptămână, a avut loc dispariția copiilor și a profesorilor lor, iar la a doua vizită ea a văzut un ghid complet nou care a negat că celălalt ghid ar fi lucrat vreodată acolo, deși știa că acest nou ghid ascunde ceva. Totuși, femeia susţine că a aflat din surse sigure că acela a fost tunelul în care au intrat copiii și profesorii lor și, probabil, vechiul ghid. Ea a mai aflat că, după ce ultimul copil a trecut, pereții tunelului mic s-au prăbuşit. Deși versiunea oficială spune că pereții s-au prăbușit pe copii şi profesori, echipele de căutare nu au reușit niciodată să găsească nicio urmă a acestora, deși frânghia pe care au folosit-o pentru a ghidare a fost tăiată de ceva ascuțit (nu piatră). S-a afirmat că, timp de câteva săptămâni după acest eveniment, țipetele groaznice ale copiilor s-au auzit în subteran în diferite părți ale insulei, dar nimeni nu a putut localiza sursa exactă.
În ceea ce privește catacombele de sub Malta însăși, există câteva relatări antice care spun că aceste caverne adânci de sub insulă continuă sub pământ dincolo de țărmuri și, potrivit unei surse, o parte a acestui labirint se întinde la sute de km spre nord și se intersectează cu catacombele de sub Roma.