Acum 2 milenii, istoricul Pliniu cel Bătrân descria mai multe OZN-uri

Chiar dacă se obişnuieşte să se creadă că fenomenul OZN (Obiecte Zburătoare Neidentificate), cunoscut şi sub numele de UFO (Unidentified Flying Objects), a apărut în secolul al XX-lea, în antichitate se vorbea deja de posibilă existenţa a fiinţelor „străine” care survolau spaţiul în obiecte zburătoare de diferite forme şi culori.

Presupusele aparţii şi descrierile obiectelor zburătoare necunoscute au devenit numeroase începând din ultimii ani ai deceniului 5 al secolului al XX-lea, coincizând cu sfârşitul celui de-al II-lea război mondial, dar fenomenul avea rezonante mult mai vechi, el repetându-se cu o anumită intermitenţă de-a lungul istoriei. În secolul al XX-lea, perioada de dezvoltare a comunicaţiilor aproape instantanee, crearea conceptului de „globalizare” şi transmisiunile televizate în direct au creat condiţiile propice pentru ca un fenomen care în alte vremuri ar fi putut trece neobservat să se transforme într-o ştire difuzată în întreaga lume.

Nu este, deci, de mirare că frecvenţa cu care se dau ştiri despre întâmplări de acest gen a crescut tocmai o dată cu sporirea mediilor de comunicaţie şi a puterii lor în secolul al XXI-lea.

Viziunile unui istoric

Pliniu cel Bătrân a fost un om erudit care a trăit în Roma secolului I după Christos. Născut, probabil, în anul 23 sau 24, la Como, într-o familie bogată, a murit tragic în anul 79, victima a erupţiei Vezuviului. Dedicat artelor războiului, a făcut numeroase călătorii şi, dată fiind marea să curiozitate, a adunat numeroase observaţii, legende şi descrieri în cele 36 de cărţi ale Naturalis Historia (Istoria Naturală), o adevărată enciclopedie a Antichităţii. Chiar dacă multe dintre lucrurile adunate sunt de o veridicitate îndoielnică, altele constituie un aport valoros pentru cunoaştere. Printre numeroasele date adunate figurează destule care se referă la informaţii legate de observarea repetată a unor ciudate obiecte zburătoare. Astfel, în opera sa, Pliniu nu se limitează la prezentarea lor, ci se şi aventurează într-o posibilă clasificare a acestora.

Stele, comete şi… nave?

Nu Pliniu a fost primul care a luat cunoştinţă de „ciudatele nave zburătoare”. Mitologia popoarelor primitive este plină de legende în care sunt divinizate fiinţe stranii sosite din înălţimile cerului. Referirea la spaţiul exterior este constantă. Dar este şi mai surprinzătoare frecvenţa cu care se face aluzie la folosirea unor nave sau vehicule. Eseistul elveţian Erich von Daniken a crezut că a văzut în pampasul din Nazca o pistă rudimentară de aterizare pentru navele extraterestre care au vizitat planeta noastră în trecut. Alţi cercetători din domeniul parapsihologiei considera că enigmaticul complex arheologic de la Stonehenge reprezintă diverse fiinţe extraterestre. Alţii afirma că piaţa centrală a oraşului Tikal a fost, în realitate, o mare pista de aterizare pentru nave extraterestre…

Obiecte cereşti

În „Naturalis Historia”, Pliniu caracterizează apariţiile „ufologice” de care a luat cunoştinţă ţinând seama de forma şi caracteristicile obiectelor cereşti văzute, şi astfel distinge între obiecte cu o mare luminozitate şi cu formă discoidală, „trabes”, aparate mari, în formă de trabuc, şi „chasmata” cu aspect imaterial sau eteric. Unele dintre descrierile pe care le oferă Pliniu sunt convingătoare şi precise: „în timpul apusului, un mare obiect în formă de scut arzând a străbătut cerul de la est la vest, în timp ce arunca scântei…” Nu trebuie să treacă neobservat faptul că descrierea apariţiilor scurte ca durată ale unor OZN-uri, în special a celor cu formă de trabuc, coincide cu numeroase informaţii răspândite în secolul al XX-lea, care descriu obiecte zburătoare. În plus, multe dintre ele corespund experienţelor trăite de persoane care e puţin probabil să fi cunoscut opera lui Pliniu.

Un alt fapt care trebuie scos în evidenţă este că ceea ce au putut vedea oamenii în epoca lui Pliniu nu putea fi, în mod evident, rod al unei confuzii cu un balon meteorologic sau un avion, obiecţie care se aduce în prezent cu referire la multe dintre presupusele observări de OZN-uri din zilele noastre.

Zeii călătoreau în vimane

Într-o mare varietate de lucrări ale literaturii vedice, inclusiv în Ramayana, se menţionează în mod repetat existenta vimanelor, aparate zburătoare cu care se deplasau zeii care veneau din cer. Chiar dacă este dificil să sondezi mintea autorilor miturilor şi legendelor atât de vechi, există numeroase detalii şi coincidenţe care sunt fascinante. Astfel se întâmplă, de exemplu, cu formă discoidală care se atribuie unor astfel de nave, cu capacitatea lor de a călători cu mare viteză prin toate mediile şi în toate direcţiile şi cu aspectul lor luminos şi foarte strălucitor. În unele lucrări se dau inclusiv detalii tehnice privind natura, mecanismele, formele de energie şi instrucţiunile de folosire a amintitelor artefacte zburătoare. În aceste lucrări este descrisă în amănunt sundara, în formă de cilindru de dimensiuni mari, care are o „mare luminozitate”, rukma, în formă de con tăiat şi „strălucitoare ca aurul”, şi sacuna, care avea aspectul „unei păsări mari cu aripile întinse”.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.