Această femeie susține că a murit timp de 8 minute și a descoperit că moartea este doar o iluzie, deoarece sufletul nostru nu moare niciodată
Brianna Lafferty, o femeie care a fost în „moarte clinică” timp de 8 minute, își amintește cum sufletul ei plutea deasupra corpului înainte de a intra într-un spațiu întunecat și atemporal, unde a fost întâmpinată de o revelație care i-a schimbat viața: moartea este o iluzie, iar sufletele noastre nu mor niciodată. Lafferty își amintește că a simțit brusc un profund sentiment de iubire și s-a gândit că trebuie să fi murit. Mintea ei logică și științifică a intrat în acțiune și a pus la îndoială ce se întâmpla. Nu crezuse niciodată în nimic spiritual, iar părinții ei religioși îi spuseseră că, fiind atee, va ajunge în iad. Dar nu experimenta nimic asemănător raiului sau iadului. În schimb, a început să se întrebe unde se află cu adevărat și de ce.
Când s-a gândit la această întrebare, a primit un răspuns, nu de la o voce, ci din jurul ei, ca și cum ar fi venit din aer. Răspunsul a fost că era acasă, că aparținea acelui loc și făcea parte din ceva mai mare. Când a auzit cuvintele „Bine ai venit acasă”, acest lucru i-a declanșat o amintire profundă și, dintr-o dată, și-a amintit totul. Și-a dat seama că viața ei pe Pământ fusese doar temporară, aproape ca o iluzie, iar acest alt loc, acest sentiment de a fi acasă, era ceea ce părea real.
Acum să vorbim despre un alt caz asemănător, cel al lui Nancy Ryan. Ea a crescut la o mică fermă de familie lângă Chicago și a fost întotdeauna o fiinţă spirituală, spunând că îl poate simți pe Dumnezeu în natură. Dar familia ei era catolică și nu-i înțelegea opiniile. În adolescență, a început să-și pună la îndoială convingerile, mai ales după ce a auzit știri despre preoți care abuzau copii. Nu putea înțelege cum un Dumnezeu bun putea permite așa ceva și, pe la 16 sau 17 ani, a decis că Dumnezeu nu există. Nancy a continuat să studieze geologia și a devenit o persoană rațională, axată pe știință. A lucrat pentru Departamentul de Energie, desfășurând activități științifice și a devenit scriitoare. A continuat să lucreze în această carieră până la mijlocul anilor ’40. Până atunci, se mutase deja în Boulder, Colorado (SUA) și se simțea neîmplinită. Căsătoria ei se terminase și încerca să-și dea seama ce urma. Se gândea că un nou loc de muncă ar putea-o ajuta.
Într-o zi, între Crăciun și Anul Nou, și-a luat liber și a ieșit la o plimbare cu bicicleta. A fost lovită grav de maşină şi a ajuns la spital. Acolo, medicii i-au descoperit multiple leziuni: o lovitură la cap, o claviculă fisurată, cinci coaste rupte, un plămân rupt și leziuni grave la nivelul gâtului și spatelui. Un chirurg i-a spus că coloana vertebrală era grav afectată și a programat o intervenție chirurgicală pentru a o repara cu tije de titan. Nancy era îngrozită, în principal pentru că avusese întotdeauna o frică profundă de moarte. În timp ce era dusă în sala de operație, aproape că a crezut că nu va supraviețui. Dar s-a întâmplat ceva neașteptat. În loc de inconștiența obișnuită cauzată de anestezie, s-a trezit brusc trează într-un loc frumos, o pajiște pe deal cu flori sălbatice și o priveliște spre munți. A simțit pace și iubire totală, ca și cum ar fi fost îmbrățișată de căldură. La început, a crezut că este un vis sau o halucinație. Apoi și-a dat seama că părea chiar mai real decât viața reală. Mintea ei logică a încercat să înțeleagă, dar știa că murise pe masa de operație.
S-a întrebat în sinea ei ce se întâmplă și a primit un răspuns – nu ca o voce, ci ca ceva telepatic. Mesajul era: „Aceasta este casa ta. Faci parte din noi. Bine ai venit acasă”. Expresia „Bine ai venit acasă” i-a declanșat o amintire profundă și, dintr-o dată, și-a amintit că viața ei pe Pământ fusese doar o iluzie temporară. Acest loc, unde se afla acum, părea a fi adevărata realitate. Locul în care se afla era descris ca un „loc de așteptare”, nu realitatea finală; acolo, ea a învățat că tot ce ne înconjoară este alcătuit din energie, nu din materie fizică, și că lumea fizică este o iluzie. Timpul funcționa și diferit acolo – ceea ce erau doar două minute pe masa de operație părea a fi luni de experiență.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Brianna Lafferty, o femeie care a fost în „moarte clinică” timp de 8 minute, își amintește cum sufletul ei plutea deasupra corpului înainte de a intra într-un spațiu întunecat și atemporal, unde a fost întâmpinată de o revelație care i-a schimbat viața: moartea este o iluzie, iar sufletele noastre nu mor niciodată. Lafferty își amintește că a simțit brusc un profund sentiment de iubire și s-a gândit că trebuie să fi murit. Mintea ei logică și științifică a intrat în acțiune și a pus la îndoială ce se întâmpla. Nu crezuse niciodată în nimic spiritual, iar părinții ei religioși îi spuseseră că, fiind atee, va ajunge în iad. Dar nu experimenta nimic asemănător raiului sau iadului. În schimb, a început să se întrebe unde se află cu adevărat și de ce.
