Unde îşi are originea celebra baladă „Mioriţa”? Ştiaţi că s-a mai numit şi „Mieluşica”?

Literatura populară a atins adevărate culmi de inspirație poetică, de gingășie și colorit în legenda versificată a Mioriței. Locul ei de obârșie nu poate fi decât Curbura Carpaților, la acel „triplex confinium”, unde se întâlneau hotarele Moldovei, Țării Românești și Transilvaniei – reprezentate fiecare prin câte un cioban cu turma lui. Au fost într-adevăr în acei munți locuri prețuite pentru pajiștile lor, au fost poteci de trecere peste Carpați, a fost Vrancea cu autonomia răzășimii ei… pagini de veridică geografie istorică.

Precum se ştie, „Miorița” este un poem folcloric românesc, răspândit în peste 1400 de variante în toate regiunile României. Este o creație populară specific românească, nefiind cunoscută la alte popoare. Motivul mioritic a constituit sursă de inspirație pentru scriitori, compozitori și artiști plastici români și străini; a fost tradus în peste 20 de limbi străine.

Foarte interesant e faptul că Ion Creangă a cules o variantă a „Mioriţei” sub numele de „Mieluşica”, originea ei fiind (cel mai probabil din Oltenia). Această „Mioriţă” a fost auzită în fostul Spital Brâncovenesc din Bucureşti (demolat pe timpul lui Ceauşescu) de la o gardiană bătrână, din Craiova. Ar fi fost interesant să ştim ceva mai mult despre această bătrână, îndeosebi unde, când, în ce împrejurări a învăţat ea cântecul acesta. Deşi nu este exclus ca femeia să fi auzit „Mieluşica” în altă parte decât în ţinutul ei de naştere, totuşi cel mai probabil că îşi are originea în Oltenia.