Enigmele mari din Comuna Cetăţeni / Argeş: de la rocile amprentate de 60 de milioane de ani vechime şi până la radioactivitatea din biserică

1580

Comuna Cetățeni din județul Argeș este situată în zona premontană a Carpaților Meridionali, pe Valea Dâmboviței. Conform “Dicționarului enciclopedic de artă veche a României”, în această zonă a existat o mare așezare geto-dacică. Descoperirile arheologice de aici sunt foarte însemnate: locuințe, morminte, ceramică autohtonă și de import, imitații dacice de amfore grecești, unelte de fier, mărgele de sticlă, monede dacice imitate după cele grecești, un tezaur de monede republicane romane etc. Pe stâncile din vale au fost identificate mai multe semne pseudo- epigrafice (imitând o scriere).

Centrul respectiv și-a continuat activitatea și în Evul Mediu, cetatea fiind loc de reședință permanent pentru unii domnitori munteni – Negru-Vodă, Nicolae Alexandru, ori reședință vremelnică pentru alții – Mihai Viteazul.

În paralel cu existența cetății din vale, în versantul stâng al văii, la o diferență de nivel de circa 300 m, a apărut și s-a dezvoltat un sit religios al cărui început se pierde în istorie. Într-o stâncă masivă, a fost săpat și lărgit de-a lungul timpului un spațiu de meditație, invocație și rugăciune, care acum este cunoscut sub denumirea de Schitul lui Negru-Vodă sau Biserica din stâncă. Biserica are actualmente hramul Adormirii Maicii Domnului și cel al Izvorului Tămăduirii.

Într-o gresie masivă s-au cioplit cu intermitențe, de-a lungul a cel puțin 2000 de ani, două încăperi care actualmente au circa 3 metri înălțime și dimensiunile de 4/3 și respectiv 5/3 metri. Spațiul găzduiește o biserică de rit ortodox dar, foarte interesant, în prima cameră este săpat un altar pentru ritul catolic. Acest altar a fost săpat din dorința soției domnitorului Nicolae Alexandru, doamna Clara, care provenea din Ardeal și era de credință catolică.

Cele două rituri coexistă în vârful acelui munte fără ca între ele să existe vreo manifestare de discordie. De remarcat că în altarul catolic este prezentă o icoană a Maicii Domnului socotită făcătoare de minuni, deoarece rugăciunilor repetate ale unui monah i-a răspuns cu descoperirea de către acesta a unei comori care consta în nu mai puțin de 15 kg de aur!

Elementul care însă își pune amprenta mitică asupra locului pare să-l reprezinte undele umane în piatră situate undeva în imediata apropiere a bisericii, în curtea interioară a schitului. Aceste urme, în număr de 4, constau în amprentele umane, asemănătoare unor tălpi de pantofi. Cele 4 amprente clare sunt precedate de altele două, mult mai mari, dar și mult mai erodate diminuând posibilitatea de interpretare corectă a originii lor. Ceea ce însă ne poate tulbura cu adevărat este vârsta rocilor amprentate: între 40-60 milioane de ani, conform cărţii “Structura geologică a teritoriului României” de Vasile Mutihac.

Despre originea acestor urme vom analiza cel puțin 4 ipoteze:

1. Legenda conform căreia soția domnitorului Negru-Vodă, clătindu-și cu oțet picioarele după îmbăiere, călcând în același loc, acidul acetic de pe tălpi a erodat stânca. La o analiză atentă legenda cade destul de repede: oțetul conține o cantitate de cel mult 10% acid acetic, iar cristalele de cuarț, mineralul predominant al stâncii, nu se dizolvă în această compoziție;

2. Forme rezultate din eroziune naturală datorită compoziției petrologico-mineralogice a rocii. Și această ipoteză cade, deoarece gresia respectivă are o compoziție omogenă, ceea ce generează o eroziune omogenă, cu suprafețe plane și nu urme specific umane;

3. Prin acțiune umană premeditată, adică prin sculptarea lor de către mâinile răbdătoare ale unui călugăr.

4. Formate prin pietrificarea unor urme în procesul de litogeneză (de formare primară a rocii). Se știe că gresiile sunt roci de tip sedimentar. Ele se formează prin depunerea unor nisipuri rezultate prin erodarea altor roci și compactizarea lor ulterioară prin procesul de litogeneză – presiune, temperatură și depunerea unor minerale-liant (calcit, cuarț etc.). O evoluție treptată a acestui proces poate conserva orice urmă care s-a impregnat în nisip în momentul depunerii acestuia.

O enigmă nu mai puțin stranie este înregistrarea unei surse slabe de radioactivitate prezentă în interiorul bisericii în stâncă. Prima ipoteză asupra sursei radioactive este aceea că unele vopsele folosite la pictarea icoanei conțin un colorant în al cărui amestec poate fi prezent un element radioactiv, uraniu sau toriu.

Punctul geografic unde se află amplasat schitul lui Negru Vodă este marcat de existența unei stânci ciclopice și a unor elemente morfologice ce aduc foarte bine cu sculpturile antropomorfe ale unor giganți mitologici.