De ce n-au apărut colhozurile în România, ca în URSS? Pentru că s-a împotrivit Gheorghe Gheorghiu Dej…
În cartea comunistului Gh. Apostol – „Eu şi Gheorghe Dej” – întâlnim o mărturie cum s-a făcut colectivizarea ţăranilor de la finalul anilor 40 şi începutul anilor 50. Iată câteva fragmente din această carte:
* După cum se stie, în martie 1949 a avut loc plenara C.C. al P.C.R., care a dezbatut si aprobat hotarârea privitoare la transformarea socialistă a agriculturii. Această hotărâre a fost elaborată cu participarea specialiştilor noştri în domeniul agriculturii şi a consilierilor sovietici, sub îndrumarea şi conducerea Anei Pauker. În cadrul plenarei s-au ciocnit două modalităţi de a se trece la transformarea socialistă a agriculturii. Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Chişinevschi, Bodnăraş, Ceauşescu şi alţii au susţinut să mergem numai pe o cale: prin gospodării colective (adică colhozuri), după modelul şi experienţa sovietică.
* Această poziţie nu a fost susţinută de către Gheorghe Gheorghiu Dej (şeful comuniştilor din România). Demonstrând că aceasta poate însemna pierderea completă a dreptului de proprietate a pământului posedat de ţăranii ce aderau la colhoz (gospodării colective). Dej, pentru a-şi susţine punctul de vedere, demonstra cu fapte istorice tradiţia ţăranilor cu pământ puţin sau fără pământ, în luarea în tovărăşii a muncilor agricole, rămânând stăpâni pe bucata lor de pământ şi pe producţia respectivă. Ţăranii fără pământ, lucrând în tovărăşie, primeau la învoială o cantitate de produse agricole în funcţie de munca efectuată pe terenurile celor care dispuneau de proprietate asupra lor.
* Poziţia fermă a lui Dej, find susţinută de majoritatea membrilor Comitetului Central, a fost adoptată. Orientarea contradictorie devenea insuportabilă, ceea ce l-a determinat pe Dej să convoace o şedinţă extraordinară a Biroului Politic. Discuţile din acest organ conducător au dus la cristalizarea a două grupe. Una în frunte cu Ana Pauker şi alta în frunte cu Dej. Ana Pauker, dându-şi seama că Dej nu cedează, a propus ca o delegaţie de partid şi de stat să meargă la Moscova şi să discute cu Stalin problema. S-a hotărât ca Dej şi Ana Pauker să meargă la Moscova. Şi au mers.
– Din discuţia cu Stalin, tovarăşa Ana a iesit foarte şifonată. Stalin a dat dreptate lui Dej privind orientarea în procesul de transformare socialistă în agricultura românească. Avertizând-o pe Ana Pauker, i-a spus: – „Tu cunoşti experienţa sovietică şi nu cunoşti tradiţia istorică a ţăranilor români. Noi am trecut la deschiaburirea masivă a satelor, împinşi de împrejurări. În primul rând, cordonul sanitar imperialist în jurul Uniunii Sovietice şi a sabotajului chiaburilor pe plan intern. De ce te grăbeşti, Ana, cu colhozurile tale? Dej, nu faceţi greselile pe care le-am făcut noi. Nu vă rupeţi de ţărănime!”
DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.
În cartea comunistului Gh. Apostol – „Eu şi Gheorghe Dej” – întâlnim o mărturie cum s-a făcut colectivizarea ţăranilor de la finalul anilor 40 şi începutul anilor 50. Iată câteva fragmente din această carte:
