Imediat după înfăptuirea aşa-zisei Revoluţii din Octombrie din Rusia anului 1917, palatele şi casele familiei imperiale, ale demnitarilor, bogătaşilor – cu toate valorile existente în ele – au fost naţionalizate de regimul bolşevic care a cucerit puterea. Admirabilele colecţii ale familiilor Stroganov, Şeremetiev, Şuvalov, Demidov au fost transmise unor muzee. Dar palatul cnejilor Iusupov, unde a fost omorât Grigori Rasputin, favoritul familiei ţarului, rămânea neatins. Mai întâi acolo s-a aflat consulatul suedez, apoi cel german.
Comisarul Poporului (ministrul) pentru afacerile externe a eliberat un act de protecţie valabil în privinţa nu numai a palatului, ci şi a comorilor acumulate de familia Iusupov. În anul 1919 toate consulatele au părăsit ţara, şi inviolabilitatea diplomatică a edificiului a încetat să existe. A fost elaborat un document referitor la naţionalizarea palatului Iusupov şi a tuturor valorilor din incinta lui.
Cnejii Iusupov au constituit una din cele mai bogate familii din Rusia, în galeriile lor se aflau pânze ale tuturor marilor pictori ai lumii. Serviciile lor de gală din porţelan, cristal, argint, aur le puneau în umbră pe cele regale. O parte din valori, membrii familiei Iusupov le-au dus cu ei atunci când au plecat în străinătate. Desigur, nu au putut lua totul. Acum, pentru bolşevici era necesar a nu se permite scoaterea lor peste hotare de către diplomaţii străini care părăseau ţara.
Sarcina de a efectua o percheziţie în palat a revenit unei patrule comsomoliste în frunte cu Pavel Usanov. După mulţi ani el a relatat despre aceste evenimente în ziarul „Smena” editat la Leningrad.
,,Într-o noapte geroasă de februarie ne-am apropiat de intrarea principală. Am bătut în de lung… în sfârşit, în vestibul a licărit lumina unei lumânări. Un om somnoros ne-a arătat actul de protecţie lipit pe geamul uşii, şi a plecat. A trebuit să tragem un foc de armă. El şi-a făcut efectul. Au apărut cam 15 funcţionari, împreună cu administratorul cuprins de furie.
,,Începând de astăzi, actul dumneavoastră nu mai este valabil, iată şi mandatul de percheziţie” – i-am spus. Câţi oameni aveţi şi câte camere sunt în palat?”
– „Avem 40 de funcţionari şi sunt mai mult de o sută de camere, precis nu-mi amintesc”— a ripostat el sec.
Am străbătut camerele lungi. În galeria de tablouri ramele erau goale. În afară de mobilă în săli nu se găsea nimic de preţ. Poate că membrii familiei Iusupov au luat cu ei toate comorile? Atunci la ce bun un personal atât de numeros? Am început să cercetăm pereţii în speranţa că vom găsi ascunzători. Noaptea era pe sfârşite, dar căutările nu aveau niciun rezultat. Am coborât la subsol, la fochişti. Ei ne-au spus că înainte de plecarea cneazului în străinătate la palat au fost aduse multe plăci de teracotă şi de faianţă. De ce? Poate pentru a se masca ascunzişurile? Au fost găsiţi pereţii acoperiţi cu plăci de teracotă. A trebuit să le spargem. Ranga s-a lovit de o uşă metalică. „Unde-i cheia?”— „N-am nicio cheie, nu ştiu nimic”— a răspuns administratorul.
Uşa a fost forţată. O cameră mare era tixită de stelaje, lăzi şi scrinuri încuiate. Fiecare avea un număr şi o cheie. Cele ascunse erau într-adevăr o comoară – farfurii şi tacâmuri de argint şi aurite. Luxoase servicii de sufragerie pentru multe persoane. Automobilul cu care au fost transportate a făcut cinci curse.
După încă patru zile a fost descoperită o nouă ascunzătoare. Lăzi imense cu obiecte scumpe din 27 porţelan, cristal, faianţă.
Unde sunt, însă, tablourile, principala valoare a colecţiei de artă a cnejilor Iusupov? Tremurând de frică, administratorul a acceptat să arate unde se aflau ele. A rotit o plăcuţă abia vizibilă, a împins o parte dintr-un perete, de asemenea acoperit cu plăci de teracotă. Era uşa unui depozit. Încăperea era împărţită prin stelaje de lemn pe care erau puse pânze. S-a găsit ceea ce a fost căutat atît de asiduu – colecţia de pictură cunoscută în Europa! O zi întreagă comsomoliştii au scos pînzele din depozit. La palat au venit specialişti, plasticieni.
Lista comorilor găsite a fost dictată de bolşevicul Eduard Essen, tovarăş de luptă al lui Lenin, care a urmat cândva cursurile Academiei de arte din Petersburg: opere de David, Corot, Boucher, Greuze, Fragonard, Luca Giordano, Guido Reni, Tiepolo, Rubens, Van Dyck. Între timp, căutările continuau. În două cufere au fost găsite viori din vechime lucrate de Stradivarius, Amati…”.
La 20 septembrie 1919 la palat a fost inaugurată o expoziţie de artă din colecţia cnejilor Iusupov.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Imediat după înfăptuirea aşa-zisei Revoluţii din Octombrie din Rusia anului 1917, palatele şi casele familiei imperiale, ale demnitarilor, bogătaşilor – cu toate valorile existente în ele – au fost naţionalizate de regimul bolşevic care a cucerit puterea. Admirabilele colecţii ale familiilor Stroganov, Şeremetiev, Şuvalov, Demidov au fost transmise unor muzee. Dar palatul cnejilor Iusupov, unde a fost omorât Grigori Rasputin, favoritul familiei ţarului, rămânea neatins. Mai întâi acolo s-a aflat consulatul suedez, apoi cel german.
