Preşedintele american Nixon, criminal de război: „E păcat să nu-i decimăm pe vietnamezi”
Aproape 90.000 de pagini şi 200 de ore de înregistrări audio, din 1968 şi până la debutul scandalului Watergate, au fost făcute publice în 2008 de “Biblioteca Nixon”, o instituţie care a trecut, în 2007, din administrarea simpatizanţilor fostului preşedinte în subordinea statului.
Înregistrările aruncă o nouă lumină asupra dilemelor lui Nixon privind escaladarea războiului din Vietnam. “E păcat că nu-i decimăm pe vietnamezi… cu toate criticile privind victimele civile, credeţi-mă: dacă am încerca, locul ăla nenorocit ar fi ras de pe faţa pământului”, i-a spus Nixon unui consilier vorbind despre decizia de a bombarda Vietnamul în prima zi de Crăciun, în 1972.„Sistemul este duşmanul. Profesorii sunt duşmanii. Nu uitaţi niciodată. Scrieţi pe tablă şi nu uitaţi”, le spune Nixon consilierilor săi, cu puţin timp înainte de declanşarea campaniei de bombardamente asupra Hanoiului, pentru a-i pune în gardă faţă de promotorii mişcărilor pacifiste.
Vorbind despre relaţia cu presa, preşedintele îi cere şefului său de cabinet să nu mai ţină legătura cu ziariştii. “Am făcut aceeaşi greşeală ca (fostul preşedinte Dwight) Eisenhower, dar nu atât de mare, pentru că el i-a pupat în fund prea mult pe cei de la «Times»“, a spus Nixon.
În ceea ce-i priveşte pe adversarii politici, noile documentele declasificate arată cum a ştiut Nixon să-şi combată contracandidaţii democraţi în alegerile din 1972. Echipa lui Nixon a strâns dovezi compromiţătoare despre familia candidatului democrat la funcţia de vicepreşedinte, Tom Eagleton, despre dependenţa sa de alcool şi despre vizitele făcute la un spital de psihiatrie. Eagleton s-a retras din cursa electorală la scurt timp, iar contracandidatul George McGovern a fost învins clar de Nixon. “Ce crezi despre discursul lui McGovern despre alegeri? Nu e aceeaşi porcărie cu vulpea în vie? E îngropat, îngropat!”, îi spune Nixon consilierului Charles Colson imediat după anunţul victoriei sale zdrobitoare.
Aproape 90.000 de pagini şi 200 de ore de înregistrări audio, din 1968 şi până la debutul scandalului Watergate, au fost făcute publice în 2008 de “Biblioteca Nixon”, o instituţie care a trecut, în 2007, din administrarea simpatizanţilor fostului preşedinte în subordinea statului.
