
Aţi auzit vreodată de ecuația lui Dirac? Aceasta descrie cantitativ proprietățile electronului, pe baza principiilor mecanicii cuantice și teoriei relativității. Formulată în 1928 de fizicianul britanic Paul Adrien Maurice Dirac, ea este o ecuație diferențială pentru o mărime cu patru componente numită bispinor, care reprezintă funcția de stare a electronului.
De fapt, ecuaţia lui Dirac poate fi sintetizată astfel:
Ea este cea mai frumoasă ecuație cunoscută de fizică. Mulțumită acestei ecuații se poate descrie entanglement-ul cuantic, care în practică afirmă următoarele:
„Dacă două sisteme interacționează pentru o anumită perioadă de timp, după care sunt separate, după aceea nu le mai putem descrie ca fiind două sisteme diferite, pentru că, într-un mod foarte subtil, ele devin un sistem unic. Asta pentru că ceea ce i se întâmplă unuia dintre ei, continuă să-l influențeze și pe celălalt, chiar dacă aceștia sunt despărțiți de mii de kilometri sau de ani lumină.”
Ce înţelegeţi din fragmentul de mai sus? Luaţi, de exemplu, două fiinţe care se iubesc şi care sunt despărţite o perioadă. Conform acestei legi, ele nu mai pot fi descrise ca fiind două fiinţe distincte, ci „împărtășesc” cumva unele proprietăți. Ceea ce se întâmplă cu unul dintre ei continuă să-l influențeze pe celălalt.











