„Omul se trage din maimuţă” a spus-o mai întâi biologul Lamarck, nu Charles Darwin
Contrar aşteptărilor multora, Darwin n-a fost propriu-zis un ateu. După călătoria sa în jurul lumii ca naturalist pe vasul Beagle, el a mărturisit că şi-a dat seama de o serie de neconcordanţe cu cele afirmate în Biblie, ajungând la concluzia că: „a da liber imaginaţiei, ca să născocesc dovezi suficiente spre a mă convinge, a ajuns să fie din ce în ce mai greu. În felul acesta necredinţa s-a furişat (cu toată pregătirea lui teologică de trei ani la Cambridge, când se gândea să devină preot) în sufletul meu cu încetul, însă până la urmă definitiv”. El s-a declarat doar agnostic şi era de părere că: „fiecare trebuie să creadă şi să spere cât poate”. Deci, considera convingerile religioase o problemă personală a fiecărui om şi nu era de acord cu impunerea convingerilor religioase proprii, altora.
În privinţa originii omului, cel care a lansat ipoteza „omului maimuţă” nu a fost, cum s-ar putea crede, Charles Darwin, ci naturalistul francez Jean Baptiste Lamarck (1744-1829), iar clasificarea omului în grupul primatelor împreună cu antropoidele (gorila, cimpanzeul, urangutanul, gibonul), cu care are caractere anatomice, fiziologice şi unele trăsături psihologice comune, aparţine naturalistului Carl Linne (1707-1778). Darwin s-a raliat numai acestei poziţii, în sprijinul căruia a adus dovezi noi.
Totuşi, cu toate străduinţele naturaliştilor, problema originii omului nu a fost încă pe deplin lămurită. Homo sapiens, strămoşul omului actual, nu descinde direct din antropoidele actuale, ci dintr-o altă ramură, având ca strămoş pe homo neanderthalensis (omul de Neanderthal), ale cărui fosile s-au găsit, însă nu s-a descoperit până acum veriga de legătură dintre homo neanderthalensis (de acum 150 000 de ani) şi homo sapiens, care şi-a făcut apariţia de-abia în paleoliticul superior (scheletele de homo sapiens au o vechime de numai 40 000 – 50 000 de ani).
DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.
Contrar aşteptărilor multora, Darwin n-a fost propriu-zis un ateu. După călătoria sa în jurul lumii ca naturalist pe vasul Beagle, el a mărturisit că şi-a dat seama de o serie de neconcordanţe cu cele afirmate în Biblie, ajungând la concluzia că: „a da liber imaginaţiei, ca să născocesc dovezi suficiente spre a mă convinge, a ajuns să fie din ce în ce mai greu. În felul acesta necredinţa s-a furişat (cu toată pregătirea lui teologică de trei ani la Cambridge, când se gândea să devină preot) în sufletul meu cu încetul, însă până la urmă definitiv”. El s-a declarat doar agnostic şi era de părere că: „fiecare trebuie să creadă şi să spere cât poate”. Deci, considera convingerile religioase o problemă personală a fiecărui om şi nu era de acord cu impunerea convingerilor religioase proprii, altora.
