Friedrich Nietzsche (1844-1900), unul dintre cei mai mari filozofi moderni, şi tatăl existenţialismului, a avut o viaţă sentimentală destul de ratată. Se pare că cele două propuneri de căsătorie care le-a adresat au fost refuzate amândouă. Precum se ştie, ideile filozofice ale lui Nietzsche (super-omul, sclavul, voinţa puterii) au stat la baza apariţiei nazismului în Germania, doctrina care a declanşat cel de-al doilea război mondial. Dacă Nietzsche ar fi avut succes la femei, ar mai fi scris aceleaşi idei filozofice? Ar mai fi putut apare nazismul, fără să aibă în spate o doctrină filozofică? Întrebări pentru care e greu să găsim un răspuns satisfăcător.
În 1876, atunci când avea 32 de ani, el i-a cerut mâna lui Mathilde Trampedach, o tânără de 21 de ani. A fost însă respins, pentru că el i-a făcut această propunere de căsătorie doar la câteva zile după ce s-a întâlnit cu ea prima oară.
Cea de a doua propunere de căsătorie i-a făcut-o unei scriitoare de naţionalitate germano-rusă, pe nume Lou Salome, care atrăgea atenţia multor bărbaţi în vremea ei. Dar Lou era curtată în acelaşi timp şi de filozoful Paul Ree; femeia i-a respins pe amândoi, propunându-le în schimb un fel de „menage a trois”. Unii spun că această propunere avea o semnificaţie intelectuală.
Poate că aceste două respingeri au avut o influenţă mare în ideile sale filozofice. Iată câteva din ideile sale despre femeie: „Atunci când o femeie are înclinaţii spre studiu, atunci înseamnă că e ceva greşit în legătură cu viaţa ei intimă”; „Femeile au multe motive pentru a le fi ruşine: atâta meticulozitate, superficialitate, conservatorism, îngâmfare, trivialitate şi lipsă de modestie se află într-o femeie”; „În legătură cu femeile există o singură soluţie: să o laşi gravidă”.
Într-adevăr, Nietzsche n-a avut parte niciodată în viaţa lui de o dragoste adevărată. El a reuşit să aibă o femeie, doar în bordel; mai bine n-ar fi făcut-o niciodată, pentru că moartea sa se datorează sifi*lisului pe care l-a contractat acolo.











