Un articol publicat în cotidianul britanic „Daily Mail” prezintă un mister astronomic legat de obiectul spațial 1998 KY26, considerat până acum un mic asteroid, dar care accelerează inexplicabil în timp ce se deplasează prin sistemul solar. Această anomalie l-a determinat pe astrofizicianul Avi Loeb să susțină că obiectul nu este o rocă spațială, ci sonda sovietică pierdută Phobos 1.
Obiectul misterios are o lungime de aproximativ 11 metri, comparabilă cu un autobuz școlar, și se rotește extrem de rapid, o dată la 5,35 minute. În prezent, el se află la circa 304 milioane de km distanță, dar orbita sa îl va aduce la 51 de milioane de km de Pământ în 2028 și la doar 16 milioane de mile în 2039, potrivit Agenției Spațiale Europene. Datele adunate de telescoape pe parcursul a 25 de ani (analizate inițial în 2023) au arătat că obiectul primește un impuls suplimentar constant care îi modifică traiectoria, dincolo de influența gravitațională a Soarelui și a planetelor.
Inginerii aerospațiali Korbin Hansen și Masatoshi Hirabayashi de la Institutul de Tehnologie din Georgia (SUA) au investigat dacă accelerația provine de la sublimarea gheții ascunse în interiorul rocii (fenomen specific așa-numitelor „comete întunecate”). Cercetătorii au descoperit că 1998 KY26 este mult prea cald pentru a păstra gheațA, chiar și cele mai reci zone ale sale având temperaturi medii de -47°C până la -61°C (mult peste pragul de -128°C necesar pentru ca gheața să reziste în spațiu). Concluzia studiului: obiectul este un asteroid, ceea ce exclude propulsia naturală prin jeturi de gaze rezultate din topirea gheții.
Profesorul de la Harvard Avi Loeb, împreună cu Adam Hibberd și Adam Crowl, a publicat un studiu pe arXiv în care susține că 1998 KY26 este de fapt Phobos 1, o navă spațială lansată de fosta URSS în 1988 spre Marte, cu care s-a pierdut contactul la scurt timp după lansare. Loeb explică faptul că accelerația provine de la lumina Soarelui care împinge suprafețele metalice strălucitoare și panourile solare ale sondei, un fenomen fizic cunoscut drept presiunea radiației solare. Dimensiunea obiectului, strălucirea sa neobișnuit de mare, rotația rapidă, similaritatea orbitei și variațiile de luminozitate (curbele de lumină) se potrivesc cu un model 3D al sondei Phobos 1.
Sonda spațială japoneză Hayabusa 2 (care a adus pe Pământ mostre de pe asteroidul Ryugu în 2020) urmează să intercepteze obiectul 1998 KY26 în anul 2031, devenind prima navă care studiază de aproape un corp cosmic atât de mic.
Phobos 1 a fost o sondă spațială robotizată lansată de URSS pe 7 iulie 1988, cu scopul principal de a explora planeta Marte și satelitul său natural mai mare, Phobos. Misiunea a eșuat la scurt timp după lansare din cauza unei erori umane de programare (un operator de la centrul de control din Evpatoria a omis o singură cratimă dintr-o serie de comenzi radio trimise către sondă), Phobos 1 devenind un obiect în derivă pe orbita solară. Deoarece Phobos 1 nu a reușit să intre pe orbita lui Marte, a rămas pe o orbită heliocentrică în jurul Soarelui, motiv pentru care astrofizicianul Avi Loeb a emis ipoteza că obiectul catalogat drept asteroidul 1998 KY26 ar putea fi chiar epava acestei sonde.
