
Un sistem marțian antic de canioane și văi ar putea găzdui forme de viață arhaice, conform unei lucrări științifice inovatoare. Oamenii de știință care investighează uluitorul sistem de peșteri al „planetei roșii” cred că au descoperit ceva nou – 8 peșteri carstice sculptate de cursuri de apă dispărute. Articolul, publicat în prestigioasa revistă „Astrophysical Journal Letters”, sugerează că aceste peșteri ar putea fi cea mai bună opțiune pentru vânătorii de extratereștri.
Datele de la sondele NASA sugerează că există peșteri carstice pe Marte – buncăre subterane create atunci când un râu este deviat prin suprafața unei planete. Descoperirea a făcut oamenii de știință să se simtă nemulțumiți. Peșterile carstice oferă două lucruri vitale pentru susținerea vieții – adăpost de razele radioactive intense de pe Marte și apă.
Dacă viața pe Marte a existat vreodată, este posibil să fi avut nevoie de protecție împotriva condițiilor ostile de suprafață, cum ar fi radiațiile solare, furtunile de praf și fluctuațiile mari de temperatură. Și știm deja că apa oferă elementele constitutive ale vieții. Peșterile carstice ar fi putut oferi apă și adăpost în același timp – acum aproximativ 3,5 miliarde de ani.
Autorii lucrării îndeamnă acum viitoarele aventuri marțiene să se asigure că roboții coboară în aceste peșteri. Ei speră că vor putea găsi „biosemnături conservate” – dovezi științifice ale vieții trecute sau prezente în materiale geologice precum roci, gheață sau minerale. Oamenii de știință cred că acestea sunt peșteri formate de apă din numeroase motive – în special din cauza compoziției rocii din jur.
Datele de la Spectrometrul de Emisie Termică (TES) al NASA sugerează prezența carbonaților și sulfaților – probabil cauzate de curgerea apei care dizolvă roca de bază solubilă. Există un consens științific conform căruia Marte a avut, la un moment dat în istoria sa, condițiile necesare pentru a găzdui viață organică. Însă cum arăta această viață sau cât de complexă ar fi putut fi rămâne subiect de discuții aprinse.
Astronomii din secolul al XIX-lea credeau că Marte modernă era plină de extratereștri inteligenți cu planuri nefaste de a invada Pământul. Ei au crezut în mod eronat că formele liniare întunecate de pe Marte erau „canale” și că schimbările de culoare sezoniere erau reprezentate de vegetație. Telescoapele mai bune și dezvoltarea sondelor le-au dovedit că se înșelau – dar discuțiile științifice despre viața istorică au continuat. Acest lucru i-a determinat pe astronomi eminenți precum Carl Sagan să speculeze că, în urmă cu miliarde de ani, marțienii ar fi arătat ca „un om îmbrăcat într-un costum de broască țestoasă” cu tentaculele ieșind în afară. Sagan a argumentat că „membrele subțiri ale creaturii se potrivesc gravitației reduse de pe Marte; scutul său asemănător sticlei bloca radiațiile ultraviolete”.











