Egiptologia tradițională datează construcţia Marelui Sfinx din Egipt în timpul domniei faraonului Khafre – epoca Regatului Vechi – acum 4.500 de ani, deci, în jurul anului 2500 î.Hr. Însă un renumit geolog american a emis o ipoteză care sugerează că structura maiestuoasă ar putea fi mult mai veche decât se crede în mod obișnuit. Dr. Robert Schoch, un om de știință la Universitatea Yale, afirmă că monumentul ar putea data din jurul anului 10.000 î.Hr. El își bazează acest argument pe faptul că Sfinxul și zidurile incintei sale poartă urme de precipitații abundente, ceea ce este incompatibil cu climatul saharian uscat care a predominat în ultimii 5.000 de ani.
„Incinta Sfinxului are un profil ondulat, cu fisuri verticale adânci la bază. O astfel de eroziune nu ar fi putut fi cauzată decât de apa care venea de sus – precipitații și scurgeri de pe platou în incintă”, a afirmat el într-un articol publicat în „Daily Mail”. Dr. Schoch leagă eroziunea Sfinxului de un cataclism care a avut loc în jurul anului 9700 î.Hr., când, în opinia sa, o eliberare masivă de energie solară a pus capăt erei glaciare și a declanșat inundații globale. El consideră că acest eveniment catastrofal a distrus o civilizație uitată care a construit inițial Sfinxul.
„Egiptenii antici din perioada dinastică vorbeau despre un ciclu civilizațional mai vechi, care se întindea pe o perioadă de mii de ani”, notează omul de știință. Descoperirile sale se corelează cu datele din „Perioada umedă africană”, care a durat între aproximativ 14.500 și 5.000 de ani în urmă (aproximativ 12.000-3000 î.Hr.). La acea vreme, Sahara era o pajiște luxuriantă, udată de musoni, după cum o demonstrează urmele albiilor râurilor antice din regiune.
Acest lucru l-a determinat pe Dr. Schoch să sugereze că civilizația din epoca lui Khafre nu a creat Sfinxul de la zero, ci l-a restaurat. El subliniază că, în comparație cu corpul, capul Sfinxului este disproporționat de mic, ceea ce indică o posibilă re-sculptură a monumentului la un moment dat. „Capul original, la fel ca și corpul, trebuie să fi fost puternic afectat de intemperii și erodat”, notează omul de știință. „Și în perioada dinastică, în jurul anului 2500 î.Hr., egiptenii au reparat cu grijă corpul Sfinxului. Cred că această structură antică era considerată profund sacră și importantă. Corpul Sfinxului încă poartă urme ale unor lucrări de reparații: blocuri datând din Vechiul Regat, Noul Regat, perioada greco-romană și chiar din perioadele ulterioare.”
„Cele mai vechi blocuri de reparații datează din Regatul Vechi… ceea ce nu are sens pentru o dată propusă de construcție a sa ca fiind 2500 î.Hr.”, afirmă Schoch. El explică: dacă datarea convențională ar fi corectă, ar însemna că egiptenii antici au întreprins lucrări de restaurare pentru a corecta chiar și daune minore cauzate de eroziunea unui monument colosal. El consideră acest lucru puțin probabil.
Teoria lui Schoch a readus interesul pentru adevăratele origini ale Sfinxului. Egiptologi proeminenți, inclusiv Dr. Zahi Hawass și Mark Lehner, continuă să insiste că monumentul a fost construit în timpul faraonului Khafre. Cu toate acestea, dezbaterea evidențiază cât de multe lucruri rămân necunoscute despre Sfinx, construcția sa și mediul din Egiptul antic. Dacă datarea lui Schoch este corectă, aceasta ar putea indica existența unei civilizații extrem de avansate, cu mii de ani înainte de faraonii egipteni cunoscuți – ceea ce ar putea răsturna înțelegerea noastră asupra istoriei umane.
DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.
