La 5 august 1962 superstarul american Marilyn Monroe, a fost găsită moartă. Ştirea a zguduit America, „îngerul blond”, sau „ultima zeiţă”, cum fusese poreclită, a cărei frumuseţe tulburătoare fermecase milioane de spectatori de pe tot globul, părăsise lumea aceasta pentru a intra în legendă. Era blondă, superbă, întruchipa perfecţiunea. Pentru reviste de mare tiraj, magazine şi ilustrate, avea o poziţie preferată – a unei feline ce se odihnea, sau se pregătea o clipă înainte să sară – de regulă îmbrăcată cât mai sumar pentru a-şi etala splendoarea corpului său ce atrăgea orice bărbat. Era o vedetă, în toată regula, şi trebuia sâ-şi respecte condiţia socială dobândită şi s-o întreţină. Ştia de-acum din experienţa altora că popularitatea unui star de cinema şi cota lui la box-office nu se menţin ridicate de la sine. Este nevoie de foarte multă reclamă, al cărei preţ unii îl plătesc foarte scump, dezvăluind aspecte ale vieţii personale. Nu este exclus ca să fi plătit pagini sau chiar copertele unor reviste, în care imaginea ei să apară cu surâsul pe jumătate trist şi mina seducătoare, cu părul în plete lungi, blonde, fremătate de briza piscinelor sau de curenţii de aer ai unor ventilatoare camuflate de ochiul vigilent al aparatelor fotografice.
Nume celebre i se atribuiau a fi parteneri intimi şi de distracţie: Joe di Maggio, jucător faimos de baseball, Arthur Miller, celebru scriitor, Frank Sinatra, cântăreţ faimos de jazz, Yves Montând şi mulţi alţii. Dar Marilyn, însăşi ea o stea, viza mult mai sus.
Începutul legăturii lui Marilyn cu Kennedy
Pe la începutul anilor ’60, printre cunoştinţele sale apropiate figurau şi câţiva reprezentanţi ai clanului Kennedy. Marilyn nu era lipsită de intuiţie: instinctul său, care o ajutase în fulgerătoarea sa carieră, avea s-o mai conducă încă o dată: poate pentru ultima oară. Cel vizat era John Kennedy, viitorul preşedinte al Americii.
Tulburătoarea poveste de dragoste dintre Marilyn Monroe şi John Kennedy a fost dezvăluită publicului larg la mai bine de zece ani de la asasinarea preşedintelui american. Graţie serviciilor secrete, acesta reuşise să-şi creeze un adevărat zid inexpugnabil, nemaiîntâlnit până atunci la preşedinţii americani. Opinia publică, curioasă şi mai ales atentă la viaţa intimă a preşedintelui nu aflase nimic despre escapadele extraconjugale ale acestuia. Scandalul fostului preşedinte implicat în cunoscuta afacere Watergate, a făcut o breşă în acest zid al tăcerii şi puţin câte puţin a început să se vorbească despre aventurile amoroase cu unele foste secretare de la Casa Albă, stewardese şi, mai ales, doamne din înalta societate.
În ciuda faptului că John Kennedy cunoştea în amănunţime cariera artistică fulgerătoare a stelei acelor ani, Marilyn Monroe, viitorul preşedinte nu o va cunoaşte personal pe superba blondă, decât abia în anul 1957 cu prilejul unui party, dat de cumnatul său, actorul Peter Lawford. Prima întâlnire va rămâne consemnată cât se poate de banal în carnetul de însemnări al vedetei: „N-a fost nimic special: am vorbit despre politică şi cinema”.
Relaţia dintre John Kennedy şi Marilyn Monroe va debuta abia în 1959, la Palm Springs. Frank Sinatra îi invitase câţiva prieteni apropiaţi să petreacă împreună o scurtă vacanţă. Printre aceştia se numărau şi cei doi. Marilyn îşi terminase cu câteva zile în urmă filmările la Unora le place jazzul şi se simţea obosită. Cât îl priveşte pe John, la sfaturile şi îndemnurile prietenilor săi, acesta luase decizia să candideze la alegerile prezidenţiale. Scurta vacanţă petrecută împreună cu vedeta a însemnat declinul, în 1960, o invită pe Marilyn la Los Angeles pentru a lua parte la Convenţia democraţilor.
În America există obiceiul ca celebrităţile – mai ales din lumea sportului şi artelor – să fie invitate să susţină un candidat la preşedinţie. În cazul de faţă, hotărârea lui Kennedy a vizat-o pe frumoasa şi faimoasa actriţă. Faptul a suscitat o vie nelinişte în rândurile specialiştilor şi consilierilor lui John, existând temerea de a nu izbucni un scandal.
Dar legătura dintre cei doi se dovedea a fi mai serioasă decât bănuiau cei ce înlesneau întâlnirile.
Relaţiile celor doi: Marilyn şi JFK
Marilyn divorţase recent de dramaturgul Arthur Miller, după o căsnicie furtunoasă, plină de incidente deloc caracteristice unor oameni de talia lor. Idila înjghebată cu cântăreţul francez, nu mai puţin celebru, Yves Montand, eşuase şi ea lamentabil.
Viaţa lui John Kennedy cu Jackie cunoştea şi ea o perioadă de criză. Fusese o căsătorie rapidă, sub impulsul unei decizii luate în pripă şi caracterele celor doi, accentuat independente, nu puteau face faţă rigorilor unei vieţi în comun. Jackie, cu originea ei de franţuzoaică, nu se putea adapta sistemului de viaţă american şi rigorilor de protocol. Petrecea o mare parte din timp în compania unor oameni bogaţi, ce organizau petreceri, de regulă la bordul unor vase, care făceau croaziere în locuri pitoreşti.
Preşedintele Kennedy şi Marilyn se întâlneau pe ascuns
Peter Lawford, prietenul celor doi, relatează că „Marilyn şi John se simţeau excelent împreună. Din amândoi se degaja ceea ce numim charismă. În plus, aveau şi un formidabil simţ al umorului”. Ajuns preşedinte, instalat la Casa Albă, John uza de orice prilej pentru a se întâlni cu Marilyn. Aceasta, la rândul ei, folosea un întreg arsenal de mijloace pentru a nu se face recunoscută de cei care, fără voie, erau martori la întâlnirile lor. Părul şi-l ascundea sub o perucă brună, purta ochelari fumurii, un batic, şi-şi atribuia nume false la hoteluri şi convorbirile telefonice. De cele mai multe ori, martorul mut al întâlnirilor lor era un apartament rezervat la hotelul Carlyle din New York. Uneori, vedeta era invitată la bordul avionului prezidenţial când, cu complicitatea lui Peter Lawford, era prezentată drept secretara particulară a acestuia.
Marilyn era înnebunită după preşedintele SUA
Când agenţii de securitate ce asigurau paza preşedintelui au intrat în alertă şi au semnalat că hotelul nu mai prezenta garanţii, întâlnirile s-au mutat la vila Santa Monica ce aparţinea surorii lui John, pe nume Pat, şi lui Peter Lawford, cumnatul său. Acesta relatează anumite episoade din viaţa celor doi. „Marilyn era nebună după el. Faptul că el era preşedintele Statelor Unite conferea relaţiei lor un simbol aparte. La început, a fost doar o glumă, dar apoi Marilyn s-a îndrăgostit de-a binelea”.
Actriţa era alcoolică şi consuma multe medicamente
Pe de altă parte, actriţa traversa o perioadă depresie şi consuma cantităţi apreciabile de alcool şi sedative. Fusese internată şi într-o clinică de psihiatrie din New York. În starea de dependenţă în care se afla, Marilyn nutrea o profundă afecţiune pentru John sau se autoconvingea de asta, ceea ce însemna acelaşi lucru. Nu numai că-l asalta pe John cu telefoanele, dar îi trimitea şi scrisori înflăcărate şi chiar poeme de dragoste.
Marilyn a sunat-o pe soţia lui Kennedy şi i-a spus că vrea să se căsătorească cu soţul ei
Într-o zi, pe la începutul anului 1962, a sunat-o pe rivala ei, Jackie Kennedy. I-a spus că voia să se căsătorească cu John. Deşi toţi o credeau o biată victimă fără apărare, o romantică, Marilyn putea avea uneori un comportament şocant, de stricată, de mahalagioaică. Jackie, ne-a povestit ulterior Marilyn, nu s-a arăta deloc impresionată de acest telefon (sau n-a lăsat să se vadă nimic). I-a răspuns că va accepta să se retragă, că va divorţa şi că Marilyn se va putea căsători cu John. Va trebui însă ca ea, Marilyn, să se instaleze la Casa Albă şi să preia toate responsabilităţile ce reveneau primei doamne. Marilyn a fost atât de deconcertată de răspunsul ironic, dat de Jackie, încât a închis imediat şi a izbucnit în lacrimi.
Kennedy decide să rupă relaţia cu Marilyn
Edgar Hoover, şeful FBI-ului l-a înştiinţat pe fratele preşedintelui, Robert F. Kennedy despre faptul că oamenii Mafiei aflaseră de escapadele preşedintelui de la vila Santa Monica. Ambii l-au informat pe John de acest lucru şi, în plus, i-au adus la cunoştinţă că toate convorbirile cu Marilyn erau interceptate şi înregistrate, probabil cu intenţia de a-l şantaja. Sesizând pericolul care plana asupra capului său, John Kennedy a decis imediat să rupă legătura cu Marilyn, care oricum începuse să-l incomodeze. Pentru aceasta, John şi-a însărcinat fratele, pe Bobby. „El i-a explicat lui Marilyn că preşedintele era foarte ocupat, că nutrea pentru ea o profundă afecţiune, dar că era căsătorit şi nu putea părăsi când şi cum voia căminul conjugal de la Casa Albă. Marilyn trebuia deci să renunţe”, relatează Peter Lawford în cartea sa.
Marilyn a început relaţia cu fratele preşedintelui
Ştirea a avut efectul unui trăsnet asupra lui Marilyn, care a făcut o criză groaznică. Martor la scenă, Bobby a venit la Marilyn şi a doua zi, fără nicio intenţie. Impresionat de durerea ei, a încercat s-o îmbărbăteze, dar, ca în filme, din compătimire, sentimentele sale s-au transformat în iubire faţă de fosta amantă a fratelui său. Prietenii, puţini la număr, fiind la curent cu mersul evenimentelor erau surprinşi de acest „schimb” între fraţi. Nu se ştie dacă nu cumva Bobby nu trecuse de partea lui Marilyn, vorbindu-şi de rău fratele. Totul este posibil! Marilyn nu mai dădea acum telefoane la Casa Albă, ci la Ministerul de Justiţie pe care îl conducea Bobby. Ea era perfect convinsă că Bobby o va cere în căsătorie. Cum se spune, povestea se repeta. Marilyn îşi dezvăluia toate slăbiciunile psihice, printre care şi o accentuată tendinţă către fabulare. La aceasta contribuia şi consumul exagerat de alcool în combinaţie cu un număr mare de barbiturice. Aflată într-o permanentă stare de agitaţie, ea nu mai era stăpână pe nervii ei şi nu se mai putea concentra, nefiind în măsură să-şi înveţe rolurile şi să joace.
O ceartă violentă dintre actriţă şi fratele preşedintelui
Starea sănătăţii actriţei se agrava pe zi ce trece, iar evenimentele s-au precipitat. A venit ziua de 4 august 1962. După-amiază, Marilyn i-a telefonat lui Bobby, implorându-l să vină la ea. Acesta a venit însoţit de Peter Lawford, de teama unei reacţii imprevizibile. Şi inevitabilul s-a produs: a urmat o ceartă violentă între cei doi la care Peter Lawford asista neputincios. „În culmea furiei, Marilyn l-a ameninţat pe Bobby că va organiza o conferinţă de presă şi va dezvălui totul. Bobby s-a făcut livid. A ţipat la ea să-i lase în pace, să înceteze cu telefoanele şi scrisorile. Ei nu mai voiau să aibă de-a face cu ea”, menţionează unicul martor al celor întâmplate în apartamentul actriţei.
A luat hotărârea Marilyn să se sinucidă?
Ceea ce a urmat după plecarea lui Bobby şi Lawford este de domeniul presupunerilor. Precis se ştie doar că Marilyn a telefonat mai întâi unui vechi prieten, Ted Jordan, căruia i-a povestit tot ce se întâmplase în după-amiaza acelei zile. Jordan avea să declare presei: „Părea foarte detaşată de tot”. L-a sunat după aceea pe Peter şi i-a spus celebrele cuvinte de adio: „Spune-i la revedere lui Pat, spune-i adio preşedintelui. Îţi spun şi ţie adio; ai fost un prieten minunat”.
S-a putut reconstitui ce a urmat. Marilyn îngurgitează o mari cantitate de alcool şi un tub de Nembutal (un barbituric cu efect somnifer). Intră în comă, dar înainte a mai apucat totuşi să dea telefon la salvare. Un echipaj soseşte, o îmbarcă, dar este reîntoarsă de la poarta spitalului şi lăsată singură în dormitorul ei.
Imaginea acestei scene cutremurătoare avea să facă înconjurul lumii. La ora 4 şi 25 dimineaţa, doctorul Geerson anunţă postul de poliţie din Los Angeles. Sosit la faţa locului, sergentul Jack Clemmens a găsit-o întinsă pe pat, goală, cu o mână îndreptată spre telefon. Pe noptieră, o sticlă cu băutură, un pahar gol şi un tub de Nembutal, gol. Pe sergent îl intrigau cele ce i se relatau. Infirmiera i-a spus că a găsit-o puţin după miezul nopţii, iar doctorul nu fusese chemat decât după ora 4 dimineaţa. Ce s-a petrecut în acest interval de 4 ore? Doctorul Geerson i-a spus că vedeta vorbise la telefon cu diferite persoane, dar sergentul se îndoia că aceste convorbiri puteau să dureze peste patru ore.
La autopsie n-au fost găsite urme de somnifer în stomac. Atunci acesta îi fusese injectat? De către cine? Sinucidere, accident sau crimă? Trei ipoteze nedezlegate. Poliţia nu a găsit nici jurnalul intim pe care actriţa îl păstra într-un sertar. Urmele duceau în trei direcţii: Mafia, CIA, sau fraţii Kennedy. S-a vorbit chiar şi de fotografii secrete pe care le-ar deţine Peter Lawford, confidentul victimei.
Un detectiv susţine că Marilyn ar fi fost asasinată
În 1982, la sfârşitul lunii august, o nouă ştire apărută în ziarele americane, a făcut senzaţie: un detectiv particular din Los Angeles, pretinde că deţine înregistrarea convorbirilor telefonice ale starului din ziua morţii ei şi că acestea ar conţine dovezi incontestabile că ea ar fi fost asasinată. Detectivul, pe nume Mila Sferiglio, susţine de ani de zile că Marilyn nu s-ar fi sinucis, ci a fost omorâtă, pe când intenţiona să dezvăluie secrete de stat consemnate în jurnalul ei intim şi aflate de la cei doi fraţi Kennedy, cu care întreţinea raporturi intime. La conferinţa de presă, a fost invitat şi medicul legist care a semnat actul de deces şi care susţine că superiorii lui au făcut presiuni asupra sa pentru ca el să atribuie moartea „sinuciderii datorate înghiţirii unei doze mortale de barbiturice”. Declaraţia medicului corespunde cu faptul că în stomacul actriţei nu s-au găsit barbiturice. Şi cu toate acestea, barbituricele au fosta cauza morţii.
Grandison, medicul legist, a declarat că nu deţine dovada asasinării, dar că „se petrecea ceva ciudat, şi de aceea am
fost surprins că nu s-a făcut o anchetă”. Tot el pretinde că în dimineaţa când a venit în apartamentul lui Marilyn, ar fi zărit misteriosul carnet al vedetei şi că în acesta existau referiri dese la John Kennedy, pe atunci preşedinte, şi la fratele lui, Robert, ministrul Justiţiei, precum şi la alţi conducători politici de pe continent. Medicul legist mai afirmă că la autopsie constatase faptul că Marilyn prezenta semne de înţepături sub unul din genunchi. Prietenii actriţei, prezenţi la faţa locului în acea dimineaţă fatală, susţin că faimosul carnet roşu ce conţinea însemnările starului, dispăruse. Acesta consemna secrete de stat importante pe care Marilyn le aflase de la Robert Kennedy, ministru al Justiţiei. Printre cele menţionate, unele note se refereau şi la un plan CIA, de asasinare a unui cunoscut conducător latino-american. Mafia era la curent cu aceste planuri.
Materialul nostru se încheie aici, dar întrebările rămân. Mitul Monroe se spulberă? Era actriţa la curent cu afaceri atât de delicate, care s-au dovedit a fi reale, încât aceasta să fie sacrificată? Sau, mai curând, misterul se amplifică?