Misterul „Zilei Întunecate” din America – pe 19 mai 1780, în plină zi, s-a făcut brusc un întuneric „negru ca cerneala”! Şi n-a fost eclipsă…
Istoria Americii are multe pagini nerezolvate, dar una dintre cele mai misterioase este data de 19 mai 1780. În acea zi, în mijlocul primăverii, un întuneric dens, aproape tangibil, s-a abătut peste vaste teritorii din Noua Anglie și estul Canadei.
Soarele s-a estompat în plină zi, obligând locuitorii să aprindă lumânări și felinare până la prânz. Păsările au tăcut și s-au ascuns, iar un sentiment de dezastru iminent plutea în aer. Evenimentul, cunoscut sub numele de „Ziua Întunecată”, continuă să tulbure mințile cercetătorilor, istoricilor și tuturor celor interesați de fenomene naturale și istorice neobișnuite, chiar și după aproape două secole și jumătate. Conform numeroaselor mărturii culese în cronici și jurnale personale, întunericul a venit brusc și a fost neobișnuit de adânc. A acoperit regiunea de la Portland, în nord, până la New Jersey, în sud. În Connecticut, Massachusetts și New Hampshire, oamenii au privit cu uimire cum cerul s-a îngălbenit, apoi arămiu și, în final, negru ca cărbunele. Vizibilitatea a scăzut atât de mult încât era imposibil să citești sau să lucrezi fără lumină artificială.
Martorii oculari au descris atmosfera ca fiind densă, ca de funingine sau smog, dar fără mirosul caracteristic de fum. În noaptea următoare, mulți au observat aspectul neobișnuit al Lunii – aceasta părea roșu-sângerie, adăugând şi mai mult mister unei scene deja înspăimântătoare. Poetul John Greenleaf Whittier a descris ulterior aceste ore în poemul său „Abraham Davenport”: bărbații se rugau, femeile plângeau și toți așteptau sunetul trâmbiței cerești care anunța Ziua Judecății. Într-adevăr, printre oamenii de rând și unii clerici, credința larg răspândită era că aceștia erau martori la un semn biblic.
Cercetătorii moderni, încercând să găsească o explicație rațională, apelează cel mai adesea la teoria incendiilor forestiere masive. Ipoteza sugerează că fumul dens provenit de la incendiile îndepărtate, posibil din regiunea Marilor Lacuri sau chiar mai la vest pe continent, a fost transportat de curenții atmosferici și a creat un efect de „întunecare solară”. Fenomene similare, deși mai rare, au fost înregistrate ulterior – de exemplu, în 1950, fumul provenit de la incendiile din Alberta (Canada), a ajuns pe coasta de est a SUA, iar în 2023, new-yorkezii au văzut un cer portocaliu din cauza fumului provenit de la incendiile canadiene.
Totuși, la o examinare detaliată, această ipoteză se confruntă cu mai multe întrebări. În primul rând, datele și înregistrările meteorologice istorice din acea perioadă nu conțin indicii clare ale unor incendii catastrofale de amploare corespunzătoare tocmai în primăvara anului 1780, în regiunea specificată. În al doilea rând, descrierile martorilor oculari despre întuneric în sine adesea nu corespund imaginii tipice a ceții de fum. Aceștia nu vorbeau despre ceață sau pâclă, ci despre un întuneric „negru ca cerneala” care venea rapid și la fel de brusc se risipea a doua zi dimineață. În plus, fumul dă de obicei aerului un miros caracteristic și poate provoca iritații respiratorii, lucru care este rareori menționat în cronici.
Această discrepanță dintre versiunea oficială și descrierile contemporanilor dă naștere la alte direcții de gândire. Unii cercetători apelează la ipoteze geofizice, luând în considerare posibilitatea unei erupții vulcanice puternice. Se știe că erupțiile mari, precum explozia vulcanului Krakatoa din 1883, pot ejecta cantități uriașe de cenușă în stratosferă, capabile să ascundă lumina Soarelui pe suprafețe vaste. Cu toate acestea, în 1780, nu au fost înregistrate erupții care să poată explica o astfel de întunecare locală, dar intensă, tocmai în America de Nord.
Există, de asemenea, o perspectivă înrădăcinată în domeniul escatologiei istorice – studiul destinelor finale ale lumii. Pentru mulți credincioși, în special în comunitățile protestante din Noua Anglie din secolul al XVIII-lea, „Ziua Întunecată” a devenit o referință directă la profețiile biblice. Evanghelia după Matei (24:29) spune: „Imediat după necazul acelor zile, «soarele se va întuneca și luna nu-și va mai da lumina»”. Această descriere a fost considerată de mulți contemporani ai evenimentului ca fiind literalmente împlinită chiar sub ochii lor. Ziua Întunecată a coincis cu perioada Revoluției Americane, care putea fi percepută ca „patima acelor zile”, și întunecarea ulterioară – ca un semn al schimbărilor spirituale iminente sau chiar al celei de-a Doua Veniri. Interesant este că, în cadrul mișcării adventiste, acest eveniment este considerat una dintre verigile cheie din lanțul profețiilor biblice despre vremurile din urmă.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Istoria Americii are multe pagini nerezolvate, dar una dintre cele mai misterioase este data de 19 mai 1780. În acea zi, în mijlocul primăverii, un întuneric dens, aproape tangibil, s-a abătut peste vaste teritorii din Noua Anglie și estul Canadei.
