Harta din 1632 care arată că în Arctica şi Polul Nord trăiesc civilizaţii necunoscute; acolo se află şi o „Stâncă neagră” centrală şi misterioasă…
Oamenii tot arată cu degetul spre Antarctica, dar hărțile vechi și legendele spun o poveste diferită, aceea că Polul Nord şi Arctica sunt pline de anomalii, caracteristici ciudate și povești care nu se potrivesc cu narațiunea „gheții nesfârșite”. Cartografii antici au desenat o stâncă neagră centrală, vârtejuri și râuri care curg spre pol și chiar insule cu oameni; detalii care sugerează că cineva a crezut cândva că Polul Nord ascunde ceva substanțial.
Imaginile atașate sunt ale primei hărți dedicate Arcticii și Polului Nord, din 1632, realizată de Gerard Mercator. Am tradus textul din latină în română, după cum urmează:
Stânga sus (secțiunea galbenă): „Ocean în care există insule; între ele se află deschideri ale mării și acestea se duc în interiorul Pământului, unde sunt absorbite. Stânca care se află sub pol este înconjurată în întregime și are o circumferință de 33 de leghe”. Dreapta sus (secțiunea verde): „În partea de nord, apele sunt atât de vaste, așa cum mărturisește Paulus Venetus, încât atrag corăbiile spre ele cu o asemenea forță încât acestea nu se mai pot întoarce. Și cu cât merg mai spre nord, cu atât sunt deviate mai mult spre vest”. Dreapta rocii negre centrale (zona gri): „Această stâncă are cinci deschideri și, din cauza îngustimii lor și a forței curenților, marea este înghețată acolo”. Dreapta jos (secțiunea verde): „Aici trăiesc pigmeii, înalți de 1 metru și jumătate, exact așa cum spun locuitorii Groenlandei”. Mijloc jos (secțiunea maro): „Aici marea intră cu trei guri și este înghețată timp de trei luni vara; lățimea ei este de 37 de leghe”. Stânga jos (secțiunea maro): „Această insulă este cea mai bună și mai sănătoasă din tot Nordul”. Centru (gri): „Polul Arctic. O stâncă neagră foarte înaltă”.
Conform acestei hărţi, la Polul Nord există o fisură către o lume interioară, iar legendele despre Pământul interior plasează porți de intrare la poli, care duc către un vast tărâm interior cu propriile ținuturi și popoare. Aceste povești apar în tradițiile oculte şi alte scrieri, și reprezintă exact genul de afirmație care ar face ca regiunile polare să merite a fi ascunse.
Și Polul Nord are legătură cu poveştile apocaliptice. Unele narațiuni creștine marginale plasează aspecte ale regatului milenar – ca tunele ascunse sau fortărețe supranaturale – la extremele polare, o modalitate clară de a explica popoarele antice și fenomenele stranii consemnate în jurnale de călătorie și hărți.
Apoi, există ciudățenia cartografică în sine; așa-numita „Rupes Nigra” sau stânca neagră, desenată de Mercator și alții, a fost o caracteristică persistentă pe hărți timp de secole întregi, un indiciu vizual că navigatorii și cercetătorii credeau cândva că Polul Nord era ancorat de altceva decât gheața. Dacă secole de hărți au plasat un centru non-gheață la Polul Nord, cine a decis să-l șteargă și de ce?
Poate că cea mai mare distragere a atenției nu este deloc Antarctica, iar adevăratul secret a fost întotdeauna ascuns în Nord? Ce credeţi?
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Oamenii tot arată cu degetul spre Antarctica, dar hărțile vechi și legendele spun o poveste diferită, aceea că Polul Nord şi Arctica sunt pline de anomalii, caracteristici ciudate și povești care nu se potrivesc cu narațiunea „gheții nesfârșite”. Cartografii antici au desenat o stâncă neagră centrală, vârtejuri și râuri care curg spre pol și chiar insule cu oameni; detalii care sugerează că cineva a crezut cândva că Polul Nord ascunde ceva substanțial.
